La capătul a douăzeci de ore mă găsii pe platforma spațioportului luându-mi la revedere de la noii prieteni, pretextându-le că am nevoie de o schimbare de peisaj. Chimera nu mai prezenta o curiozitate pentru mine, iar cele câteva challenge-uri secundare nu-mi dădură imboldul necesar să le duc la capăt având în vedere că deja știam ce recompensă mă aștepta la finalul lor. Scrapland poate fi cel mai lesne descris ca un GTA3 cu roboți, așa cum le-am spus tuturor celor care au reacționat cu un „Huh?” când am menționat titlul jocului. ...

A murit creatorul lui King of Dragon Pass, Microsoft cumpără Obsidian și intră și în arena cloud gaming, utilizatorii de PlayStation pot să-și schimbe PSN ID-ul, Trine 4 e anunțat și vom avea și un remaster Command & Conquer. Avem articole despre GTA, Resident Evil 2, Assassin’s Creed și altele, plus aniversarea de 10 ani a Dead Space, iar la sârșit o recomandare pentru Mark of the Ninja.

Modul în care percepem timpul a fost subiect de joacă pentru multe titluri, de la jocuri third-person precum clasicul Max Payne sau Prince of Persia: The Sands of Time, până la FPS-uri ca F.E.A.R. sau Timeshift. Superhot folosește o mecanică prezentă și în Braid, în care totul accelerează la timp real când te miști și încetinește la pas de melc când stai pe loc. O idee bună pentru un joc de acțiune stilizat, într-o mică lume virtuală pe care jocul încearcă să o creeze încă din meniul principal.

Andrzej Sapkowski vrea mai mulți bani din succesul lui Witcher, Google stream-uie Assassin’s Creed în browser și Fallout 2 împlinește 20 de ani. Încep marile lansări ale toamnei, cu Assassin’s Creed Odyssey și Forza Horizon 4. Polygon publică un uriaș articol despre jocurile Assassin’s Creed, iar ShackNews publică un și mai uriaș articol (practic o carte întreagă) despre RPG-urile de la Black Isle și Obsidian.

“Revistele lunii” este rubrica lunară în care ne uităm la chioșcul virtual cu reviste de jocuri din lumea întreagă, cât încă mai există. Avem coperți, cu link către sursă.

Între puținele jocuri pe care le-am butonat pe parcursul întregului 2016, mă hotărâsem să rejoc Heretic 2 pe care-l terminasem prima dată la puțină vreme după ce intrasem la liceu. Singurul contact pe care-l avusesem cu seria (Heretic și cele două Hexen-uri) până în momentul acela a fost scurta povestire a lui Cărtărescu din manualul de limba și literatura română din care am rămas doar cu „două mâini păroase” și o imagine din MDK pe pagina secundă a povestirii. N-am aprofundat seria, Heretic 2 fiind singurul pe care l-am jucat până în momentul de față. ...

Asta e săptămâna Telltale. Avem o mulțime de materiale despre închiderea Telltale și o recomandare tot din catalogul lor. Dar, ca de obicei, avem și alte știri, cum ar fi o controversă despre femeile din Total War: Rome II, și multe articole despre jocuri și industrie.

Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce-amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu, într-un final, dezamăgit. După finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav și unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel, am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat. Jocul te pune în pielea Annei, o fată de doar câțiva ani, nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. ...