Notele de 10 din Level
Când Cristan a terminat de pus cap la cap arhiva virtuală a Level, mi s-a părut c-ar fi interesant să facem câteva retrospective tematice. În ediția de astăzi este vorba despre jocurile notate cu 10 în paginile revistei. Arhiva nu permite deocamdată filtrarea după note, dar am scuturat bine baza de date și iată ce a căzut din ea…
Riven: The Sequel to Myst
Data apariției: ianuarie 1998 Autor: Indianu’ Citește reviewul aici
În general lumea își amintește despre World of Goo ca fiind primul joc cu nota 10 din Level. Adevărul este însă că primul 10 s-a acordat cu zece ani mai devreme, în primul număr din 1998. Ce-i drept, pe vremea aceea nu era așa de multă lume pe internet, iar așa o notă mare în Level nu a făcut vâlvă pe nicăieri. Și în plus, am impresia că Myst nu prea a fost jucat la noi în țară, în ciuda faptului că primul joc din serie a stat multă vreme în fruntea topului celor mai vândute jocuri pe PC.
Indianu’ ne scrie despre Riven că:
Eu, pentru câteva zile, chiar am rămas oarecum șocat de ce vedeam, cu toate că prin fața ochilor îmi trec o grămadă de jocuri. „Uimire”, ăsta e cuvântul care definește impresia lăsată de Riven. Cu atât mai mult cu cât sunetele de care dispune sunt unul din principalele efecte ale jocului, având importanta misiune de a-și aduce contribuția în stimularea senzației de realitate din joc.
Și că:
Ce m-a afectat cel mai mult la Riven… S-o credeți voi, uite că de data asta vă lipsesc de partea cu critica asupra jocului, nu că n-aș avea chef, ci pentru că pur și simplu nu am ce, m-au lăsat cu ochi-n ceață ăștia de la Cyan… în privința criticii, bineînțeles.
Jocul a avut parte și de un review special în numărul de martie 2001, în care a obținut un mai temperat 81⁄100. Se trecuse deja la un model mai complex de notare, în care se punctau separat aspecte precum grafica, sunetul, povestea, gameplay-ul, dar și misterioasele „feeling” și „impresie”.
World of Goo
Data apariției: decembrie 2008 Autor: Caleb Citește reviewul aici
Din păcate nu mai avem arhiva vechiului forum, căci ar fi fost interesant să revedem reacțiile pe care le-a produs acest review scris de Caleb. Se desființase și rubrica Chatroom din revistă, deci nu ni s-a păstrat nimic nici acolo. Cu siguranță însă nota 10 primită de acest joculeț a încins multe spirite juvenile la acea vreme.
Articolul e o fereastră spre anul 2008 - din rândurile sale nu răzbate doar elogiul adus de Caleb jocurilor simple și inteligente, ci și o critică amară a industriei mainstream. La zece ani de atunci, multe dintre remarcile făcute sunt încă valabile. Cel puțin Bethesda continuă să își bată joc cu sârg de franciza Fallout. Ce s-a schimbat semnificativ e că acum avem o mult mai vibrantă scenă indie iar jocurile de calitatea lui World of Goo nu mai sunt chiar o raritate.
La final de articol Caleb își justifică nota, trecând în revistă componentele sistemului de notare și scoțând în evidență futilitatea unei asemenea disecții:
De ce un zece curat? Păi, am încercat să-i scad la grafică. Tehnic vorbind, putea fi realizată demult. Aspectul artistic și modul perfect în care aceasta susține jocul însă m-au oprit. La fel și cu sunetul și mai ales muzica, minimaliste, însă geniale. Să-i scad puncte la gameplay? Pentru ce? N-am găsit niciun bug; este foarte inteligent și inovator, atât în ansamblu cât și în detaliu. Controlul… e floare la ureche și distractiv. La poveste nu am ce să-i scad, fiindcă alegoria este nemaipomenită. Multiplayer adevărat nu are decât pe Wii, dar nu l-am putut testa, așa că mă abțin. Sunt sigur însă că este foarte bun.
[…] World of Goo este genial și cât se poate de artistic. Apelează în egală măsură la inteligența, sensibilitatea, simțul umorului și spiritul nostru de joacă, ferindu-se de a ne oferi „cheap thrills” și dozând bine ingredientele. În plus, este accesibil oricui și poate fi gustat și plăcut până și de cei care nu s-au mai jucat în viața lor nimic. Așadar… nota 10!
Super Mario Galaxy 2
Data apariției: septembrie 2010 Autor: ncv Citește reviewul aici
Multă vreme jocurile de consolă au fost marginalizate în paginile revistei, fiind reduse la colțul lor modest, de „și altele…”. Asta nu înseamnă că nu erau apreciate de către redactori. Începând din 2002, jocurile de consolă au avut propriul sistem de notare în Level: se acordau de la 0 la 5 stele pentru „calitate”. Până în anul 2008, nu mai puțin de 78 (!) de jocuri de consolă au primit 5 din 5 stele. Recenziile erau însă destul de sumare, rareori având mai mult de o pagină alocată unui joc.
După al doilea număr din 2008, rubrica Console a dispărut, iar jocurile de pe acestea au început să fie recenzate pe picior de egalitate cu cele de pe PC. Primul 10 a fost acordat de către ncv lui Super Mario Galaxy 2. Nicio surpriză majoră - jocurile Nintendo sunt foarte iubite și continuă să ia premii și note maxime peste tot în lume.
ncv admite că această notă ar putea părea forțată dacă s-ar face abstracție de publicul țintă al jocului:
Super Mario Galaxy 2 (SMG2) se adresează astfel celor care au iubit SMG și vor mai mult, mai greu și mai deosebit. Sunt oarecum supărat pe acest artificiu de marketing (chit că e adevăr în ce ne spun) pentru că îmi închide posibilitățile de depunctare și mă obligă la o notă mare înainte de a începe. Nu-ți place SMG (un joc oricum aproape perfect), nu ai de ce să cumperi SMG2.
Dar în următoarele pagini descrie un joc care pare să merite cu prisosință nota maximă:
E greu de descris în cuvinte frumusețea lumilor în care te plimbă Mario, iar screen-urile nu-i fac deloc cinste, mai repede se apropie de adevăr artwork-urile. Complexitatea realităților create depășește cu mult majoritatea platformerelor existente (mai ales pe cele 3D, care au tendința de a deveni din ce în ce mai sterpe, repetitive și plictisitoare o dată cu avansarea în „poveste”).
The Legend of Zelda: Skyward Sword
Data apariției: ianuarie 2012 Autor: ncv Citește reviewul aici
Probabil că fiecare dintre noi a avut măcar o dată experienţa “the gift that keeps on giving” - acel joc care continuă să te uimească când credeai că ai văzut deja tot ce îţi putea oferi. Skyward Sword a fost pentru ncv unul dintre acele jocuri.
În încheierea articolului ncv face o observație interesantă - notele de 10 nu sunt mereu egale…
Găsesc incredibil că un joc atât de mare și de complex este atât de bine închegat încât nu-mi permite să scad nota de nicăieri. Jocurile de acest calibru (Elder Scrolls, GTA, Assassin’s Creed, Gothic, Battlefield și ce mai vreți voi să puneți voi aici), chiar dacă sunt mult mai importante pentru ce înseamnă această industrie decât un World of Goo sau un Braid, de exemplu, sunt de fapt și mult mai ușor de atacat. Tocmai pentru că este foarte greu să menții aceeași calitate a producției pe zecile de paliere pe care se dezvoltă. SS are și el bubele lui […]. Aceste defecte sunt, însă, insignifiante în tabloul mare pentru a conta. Mulțumesc pentru cele 60 de ore de bucurie/joacă pură! 10 cu felicitări! Jos pălăria! Și… deși nu ar trebui să le compar, să arză focu’ notele de zece date până acum jocurilor mici, am văzut că se poate ajunge până acolo și cu un AAA (și în ce mod) și privesc în urmă jenat, cu mâna la frunte. Ar trebui să existe un zece mic pentru jocuri mici și unul mare pentru giganți.
Bioshock Infinite
Data apariției: aprilie 2013 Autor: Marius Ghinea Citește reviewul aici
E un joc care a divizat comunitatea în repetate rânduri. Cel mai recent la Hate Draft, unde figurează la loc fruntaș pe două liste cu jocuri infame. În această recenzie descoperim în schimb un Marius Ghinea îndrăgostit. Atât de îndrăgostit de Elizabeth, încât nicio notă în afară de 10 nu ar fi putut să stea la finalul articolului. Deși câteva puncte slabe sunt identificate de-a lungul articolului, experiența spectacolului creat de Ken Levine face pentru MG inutile orice încercări contabilicești de reducere a jocului la o notă mai mică de două cifre de dragul „obiectivității”.
Dar, pînă la urmă, să dăm industriei americane de entertainment media ceea ce este al ei: Bioshock Infinite este un perfect reprezentant al magiei exercitate prin spectacol. Chiar nu-i poți găsi un păcat în asta - produsul lui Levine este o reușită extraordinară. Nu apreciez acest titlu numai pentru calitățile sale de joc, pentru îmbinarea impecabilă a graficii, poveștii, personajelor, luptei și muzicii, într-un crescendo ce oferă un climax final inegalabil. Nota 10 i-o acord și pentru felul în care îl manipulează pe jucător, inducîndu-i emoții, idei, atitudini, reacții, exact după dorința magicianului aflat în spatele cortinei.
Cei care au ajuns mai târziu la noi pe site pot găsi aici și recenzia lui MG la Burial at Sea - Episode 1, primul DLC al jocului. Trebuia să facă parte din ultimul număr Level, care nu a mai apărut.
Sid Meier’s Civilization V: Brave New World
Data apariției: august 2013 Autor: Marius Ghinea Citește reviewul aici
De-a lungul existenței revistei, Marius Ghinea a fost expertul de serviciu pentru câteva serii de jocuri importante. Civilization este una dintre ele. Încă de la recenzia din ‘99 pentru primul Call to Power MG a urmărit mereu să găsească răspunsul la obsedanta întrebare: „avem Civ sau nu avem?”. Și dacă la reviewul jocului de bază a ieșit fum negru pe hornul redacției din Brașov, iată că prin acest DLC Sid Meier & co. i-au recâștigat încrederea lui Marius:
Da, Brave New World îmbunătățește fundamental Civilization 5, și o face strălucitor de inteligent. Manifestată atît în calitatea produsului lor final, cît și în felul în care au lucrat ani de zile la el, urmărind cu tenacitate un obiectiv îndepărtat (despre care noi nu aveam nici cea mai mică idee atunci cînd atuncam cu zoaie în capul lor, prevestindu-le decăderea și sfîrșitul), înțelepciunea oamenilor de la Firaxis mă face să mă simt mic, umi și imatur ca jurnalist care și-a adăugat vocea în corul nemulțumiților. Sau, cine știe, vaierul criticilor a ajutat la evoluția jocului, a fost un imbold în direcția bună?… Posibil.
Amnesia: A Machine for Pigs
Data apariției: octombrie 2013 Autor: Marius Ghinea Citește reviewul aici
În acest articol Marius Ghinea nu ne oferă o recenzie propriu-zisă, ci o cheie de lectură unică pentru un joc care a fost tratat cu răceală atât de către critici cât și de publicul larg. Review-ul lui Marius este unul cu adevărat unic - în câte recenzii ați dat vreodată peste trimiteri la Cartea Morților, gnosticism, originile religioase ale horror-ului, purgatoriu, metajoc?
Am simțit în permanență, în timpul rulării acestui titlu, clicuri repetate, stînga, dreapta, o rotiță învîrtindu-se, și mai ales un clic cumplit, cel mai dureros, exact în centrul ființei mele. În timp ce eu străbăteam Purgatoriul, ceva se juca în mine un joc. Acelui joc îi dau nota 10.
Nu știu dacă ideile din acest articol se suprapun peste intenția celor care au făcut jocul. Dar, going full meta, pot spune că Marius Ghinea a scris în aceste nouă pagini o veritabilă Carte a Jucătorilor, să-i călăuzească pe cei care s-au pierdut prea ușor în jocul celor de la The Chinese Room.
Cam acestea au fost jocurile de 10 din Level. Poate că printre ele nu se numără mulți clasici și monștri sacri, dar dacă ne uităm în eșantionul de note între 9 și 10, vom descoperi multe dintre jocurile care au făcut istorie. Fie că vorbim despre cult classics precum Planescape: Torment (97/100) și Thief: The Dark Project (96/100), deschizători de drumuri precum Half-Life (98/100), Shogun: Total War (97/100) sau jocurile populare care au provocat numeroase nopți albe (World of Warcraft - 98/100, Counter-Strike - 97/100), în general impresiile redactorilor despre jocuri s-au aliniat cu ce le-a rezervat posteritatea. ■