Cristan

Probabil că mulți dintre noi ne-am închipuit în copilărie tot felul de aventuri în necunoscut, înfruntând pericole de tot felul înarmați doar cu recuzită încropită din ce jucării sau obiecte casnice aveam la îndemână. Nu era nevoie de mult pentru a ne aprinde fanteziile și a ne transpune în adâncul pământului sau în spațiu. Outer Wilds recreează în mod miraculos acea magie a copilăriei în lumea adulților, o aventură ancorată în știință, dar plină de necunoscut, care ne cheamă să-l cucerim.

„Privind în urmă la modul simplist, [povestea anomaliilor genetice care au definit specia umană] pare un lanț incredibil de coincidențe.” Acest citat din cartea „Revoluția după Darwin” a jurnalistului Adrian Nicolae, deși menit să ilustreze complexitatea incredibilă a parcursului evoluționar al omenirii, descrie la fel de bine și premisa de la care pleacă acest joc mai puțin obișnuit. Ancestors: The Humankind Odyssey ne poartă înapoi în timp cu 10 milioane de ani, în Africa din a doua parte a Neogenului și ne dă în grijă un grup de hominizi dintr-o specie neidentificată pe care trebuie să-i ghidăm, de-a lungul a 8 milioane de ani și nenumărate generații, pe drumul evoluției către genul Homo. ...

E de necontestat că literatura de anticipație face casă bună cu jocul video. Ca atare, clasicii Isaac Asimov, Ray Bradbury și Frank Herbert nu aveau cum să lipsească din lumea divertismentului digital. În unele cazuri, jocurile extind povestea cărților pe care se bazează, alteori doar extind universul creat de autor cu aventuri și idei noi. În rândurile ce urmează vom trece în revistă adaptările interactive și modurile în care putem lua contact, prin intermediul jocurilor video, cu operele și ideile lui Frank Herbert, Ray Bradbury și Isaac Asimov.

„O aventură suprarealistă inspirată din strania imaginație a lui Franz Kafka. Intră în rolul lui Gregor Samsa, transformat într-o mică insectă…”, spune curajos descrierea jocului. Și te uiți la trailer, te uiți la screenshots și te gândești… da, acesta pare să fie un joc bazat pe lucrările lui Kafka. Metamorfoza (Die Verwandlung) e sursa evidentă de inspirație, dar nu e și singura. Motivul transformării din om în insectă servește ca premisă a jocului, dar restul poveștii împrumută elemente din Procesul (Der Process) și, într-o măsură mai mică, din Castelul (Das Schloss).

De data aceasta avem nu unul, ci trei jocuri. Trei titluri complet diferite, fiecare cu problemele lui, dar care are, fiecare, ceva prin care iese în evidență, fie că e tematică, atmosferă sau stil. S-ar putea să nu fie toate pentru oricine, dar aproape sigur veți găsi ceva care să vă capteze atenția aici.

În Volantia: Kingdom in the Sky, un indie de la creatorii lui Desktop Dungeons (un roguelike foarte bun) și disponibil „gratuit” și în Humble Trove, lumea e împărțită în fragmente de insule plutitoare, alcătuite din piese hexagonale. Acestea devin disponibile periodic, pe măsură ce joci, și le vei alipi de mica insulă cu care pornești până vei ajunge să creezi un adevărat regat ÎN CER. Gameplay-ul va fi familiar imediat celor care au jucat Settlers — avem clădiri de producție, care generează resurse, care sunt preluate de un muncitor și duse la alte clădiri care au nevoie de resursa respectivă, care e necesară pentru alte clădiri sau research și tot așa. Și, bineînțeles, toate clădirile trebuie să fie conectate cu drumuri.

Ce joculeț drăguț! L-am început deoarece, probabil la fel ca mulți dintre voi, am o slăbiciune pentru joaca cu trenulețe, dar am descoperit că e mai degrabă un puzzle game decât vreun Railroad Tycoon. Chiar și așa, e un joc plin de farmec și e una dintre cele mai bune opțiuni pentru a umple o pauză de relaxare. Train Valley vă propune mai multe provocări, aranjate frumos într-un album cu timbre ce reprezintă diferite regiuni ale lumii. În fiecare nivel — ce ocupă în general un singur ecran — aveți mai multe orășele pe care trebuie să le conectați cu șine de tren, pe care va circula apoi un trenuleț. ...

12 Is Better Than 6 e un top-down shooter cu tematică western și asemănări evidente, ca gameplay și perspectivă, cu Hotline Miami, așa că nu necesită prea multe explicații suplimentare. Nu are o poveste la fel de interesantă, e ceva simplu, cu evadare și răzbunare, dar contează mai puțin, pentru că acțiunea e intensă și brutală — mișcările personajelor sunt foarte rapide, iar schimburile de focuri sunt frecvente, se declanșează brusc și se termină la fel de repede, pentru că orice lovitură e fatală, inclusiv pentru protagonist.

Un joc pentru care îmi lipsește vocabularul să-l descriu corespunzător. Se înscrie cam în același gen de rhythm games din care mai fac parte și Rez Infinite sau Thumper și în care conduci un fel de navă prin niște peisaje futurist-industriale încercând s-o menții pe o panglică luminoasă ce corespunde cu notele muzicii electronice de pe fundal. Iar din când în când să mai tragi și în niște inamici zburători. E ceva inedit, mai ales dacă nu ai mai jucat așa ceva, și e puțin amețitor la început, dar foarte plăcut odată ce prinzi flow-ul și reușești să menții cursul și să eviți obstacolele. ...

Vecter e un infinite racer arcade în care îți iei nava și „alergi” la nesfârșit pe autostrăzi-neon pline de obstacole scoase parcă din filmul Tron. Controlul e simplu, dar jocul nu e ușor deloc, chiar necesită îndemânare și exercițiu. Ba chiar vine cu un manual care vă explică într-un mod amuzant detaliile și subtilitățile (și primiți chiar și un achievement dacă îl deschideți). Scorul crește în funcție de distanța parcursă și puteți încerca să urcați și în clasamentul online dacă aveți chef de competiție. Nu am jucat foarte mult ca timp, dar am jucat destul de mult ca număr de curse — orice impact e fatal și jocul se reia imediat, ceea ce am tot făcut. ...

Deși n-am jucat multe, pot spune că-mi plac jocurile bazate pe „typing” (n-o să-i zic dactilografiere, e prea lung și sună prea birocratic). În afară de un joc vechi de DOS al cărui nume nu mi-l amintesc, cu ajutorul căruia am învățat să scriu „în orb”, singurele astfel de jocuri pe care le-am mai jucat au fost The Typing of the Dead și Epistory. The Textorcist e un titlu interesant. Nu e doar un joc de typing, e și un bullet hell în același timp. Nu pare o combinație viabilă la prima vedere, dar jocul de față reușește să le îmbine foarte bine, rezultatul fiind o mecanică originală și, după cum vă puteți închipui, și foarte dificilă.