Review

Caravan

Cu o poveste inspirată din universul celor 1001 de nopţi, Caravan este o combinaţie de adventure, RPG şi strategie ce te poartă prin peripeții, confruntări şi negocieri de al căror succes depinde nu doar averea ta, ci și viitorul unui întreg regat arab. Este un joc relaxant, cu un grad moderat de dificultate, recomandat şi celor care nu au petrecut prea multe ore în lumea jocurilor video. Povestea, deşi simplă, te atrage de la început prin atmosfera de basm oriental plină de palmeri, turbane, mirodenii, dromaderi și creaturi magice. În Caravan, ești moștenitorul tronului din Iram of the Pillars şi tot ce îți dorești este să te bucuri de plăcerile oferite de poziția ta. ...

Antireview

Rage

id Software-ul care ne-a dat senzațiile tari din anii ‘90 și începutul anilor 2000 a fost compania mea de jocuri favorită. Jocuri precum Wolfenstein, Doom și Quake au fost senzațional de bune și distractive. id Software-ul care ne-a dat plictiseala asta de joc în mod cert nu se încadrează în aceeași categorie! Când lumea vorbește despre efectul nefast al lui Skyrim asupra industriei jocurilor se referă la jocuri precum Rage. Mai precis mă refer la abordarea open world care e implementată ca să dea bine la lista de feature-uri, dar care nu ajută jocul deloc, ba chiar din contră. ...

Antireview

Black & White

Black & White reprezintă suprema păcăleală a hype-ului, pompare de resurse financiare și PR-istice în promovarea unui produs care ajunge probabil să întreacă timpul și energia petrecute în construirea și rafinarea produsului ca atare. Sau cel puțin asta este impresia care lovește consumatorul, ceea ce este la fel de (dacă nu mai) rău. Povestea B&W a început pentru mine odată cu prima coperta a PC Games (v-o amintiți, desigur), care aducea un suflu proaspăt în relativul prăfuit cotlon al peisajului autohton. Marea majoritate a articolelor erau traduse din sora mai mare nemțească și nu erau neapărat nici superb scrise, nici fericit transpuse în română, dar ceea ce mă făcea să palpit la noua revista era cantitatea nesimțită de informații despre jocurile în curs de apariție. ...

Antireview

Battletoads

Dacă la vederea imaginii de mai sus v-a trecut un fior rece pe șira spinării, nici nu mai are rost să explic de ce am făcut această alegere. S-o luăm cu începutul. Acum câteva mii de ani, pe când eram încă copil, perioadă sărbătorilor de iarnă era pentru mine singura ocazie în care aveam niște bani ai mei din bunăvoința neamurilor și a vecinilor. După câteva zile de colindat și mers cu sorcova reușeam să adun destui bani încât să trezesc invidia părinților. În câteva seri reușeam să adun cam un sfert de salariu de al lor. ...

Review

Night in the Woods

Să spui că scena indie aduce titluri bune în fiecare an e un lucru ce n-o să surprindă vreun butonator de tastaturi și/sau gamepad-uri ce-a descoperit internetul. O sumedenie de titluri grozave au ieșit din căpșoarele unor indivizi ce nu aveau în spate milioane de dolari. Menționez aici încă neterminatul Kentucky Route Zero și To The Moon, atât datorită apropierii față de jocul pe care-o să-l discut în rândurile ce urmează, cât și faptului că au un loc numai al lor în sufletul meu negru și mic. Night In The Woods, dezvoltat de studioul Infinite Fall, se prezintă ca un side-scrolling adventure 2D ce pune accentul pe atmosferă și pe latura narativă. ...

Steam Group și Steam Curator

După schimbarea de nume și site, mai rămăsese problema grupului de Steam. Deoarece SteamCommunity nu permite schimbarea numelor grupurilor, astfel încât să putem redenumi pur și simplu vechiul grup N2, am înființat un grup nou, pe care îl găsiți aici: Când apare revista? Ne-am bucura dacă v-aţi înscrie. Ne-am propus să încercăm să organizăm periodic diverse evenimente de gaming (ocazional și câte un concurs) și să promovăm grupul ca Steam Curator cu ajutorul recenziilor de la membrii comunității. Iar pentru început, ne-am gândit să organizăm un concurs cu premii pentru a atrage mini-recenzii pe care să le postăm pe grup. ...

Lunea începe sâmbăta

Na belea…

Ne-am cunoscut în primăvara lui ’94. Eu eram un puști dolofan de treisprezece ani și aveam un pulover mov cu buline galbene și roșii pe care-l purtam în fiecare joi în speranța că vreun coleg mai neîndemânatic îl va stropi cu acid clorhidric. El avea numărul atomic 11 și zăcea trist și singur într-un borcan, acoperit de o carapace dură și rece de staniol. „Tovarășa”, am întrebat eu sfios, „cine e?” Tovarășa de chimie, o domnișoară bătrână și acră a scuipat cu ură două cuvinte. „E Sodiul!” „Sodiul… și ce-a făcut Sodiul? ...