cioLAN

Nimeni nu merge la Poștă din prea multă iubire pentru aproapele său. Sau pentru iubire. Nici măcar pentru un articol care i-ar putea aduce Pulitzerul și cel puțin trei cirezi de fani și fane sapiosexuali. Sacrificiul e prea mare. Eu unul prefer să mor un anonim decît să apar la știri într-un reportaj despre omul între două vîrste care a mușcat-o pe dirigintă de mînă, a turbat și acum umblă ca bezmeticul pe străzi tastîndu-și cu un singur deget CNP-ul la o tastatură alfanumerică imaginară.

Ca orice om, mai abuzez și eu din cînd în cînd. Cîteodată abuzez de mîncare, alteori abuzez de beuturică, iar cînd abuzez de beuturică îmi pierd controlul și, cum n-am copii să strig la ei și nici nevastă s-o bat, abuzez din nou de blînda și supusa mîncare. Îmi și închipui, dar întotdeauna după ce abuzul este consumat (neapărat cu sos barbeque), cum tremură păraizărul în frigider știind că iar am plecat la cîrciumă și cînd mă întorc bag cuțitul în el. Și parcă aud interminabilele discuții dintre el și franzela feliată pe care-o țin tot în frigider, să nu stea păraizărul singur cît sunt eu plecat și, Doamne ferește, să expire de atîta dor și singurătate. ...

Deunăzi un individ dubios în care se regăsesc în egală măsură calitățile de prieten, metalist și consătean, m-a sfătuit să fac quest-ul cu popa din Vlădeni că-i fain. Așa-i zice el preotului din Ujiț și are dreptate. Ujițu’ ăsta e un fel de Vlădeni în sensul în care nu are fierar, armurierul cîntă la pian în Bistro (bine, asta am inventat-o eu), iar eu am adormit pe cal și am ajuns în Ujiț la fel cum acum mulți ani, cînd făcea naveta, tata Ciolan a adormit în tren și l-a trezit controlorul în Vlădeni să-i spună că a uitat să-l trezească în Dumbrăvița și că trebuie să meargă pe jos în puterea nopții dacă vrea acasă. ...

Seara trecută, în timp ce mă deplasam spre alimentară să-mi cumpăr o budincă de vanilie, căci mă dau în vînt după budinca de vanilie și n-am mai mîncat de mult una, m-am întîlnit cu cu un miliardar român, n-o să-i dau numele, dar este un miliardar român foarte cunoscut dacă îți place budinca de vanilie și te învîrți în cercurile miliardarilor români. Așadar, acest miliardar român foarte cunoscut m-a oprit chiar la intrarea în alimentară și mi-a zis așa: “Berzelius”, căci ăsta e numele meu real, “Berzelius, ascultă la mine, am grămezi de bani, mai multe mașini decît aș putea conduce în doi ani de zile”, de aici am dedus că are aproximativ 730 de mașini dacă nu prinde an bisect pe șosea, dar nu l-am întrerupt, “am turme și turme de oi și șaptesprezece ferme de struți, am pus ban pe ban și am cumpărat mai mult de jumătate din Palatele Copiilor din Transilvania și le-am umplut cu servitori, să-mi trăiască toți copiii în huzur, crezi că toate ăstea m-au făcut fericit? ...

Ne-am cunoscut în primăvara lui ’94. Eu eram un puști dolofan de treisprezece ani și aveam un pulover mov cu buline galbene și roșii pe care-l purtam în fiecare joi în speranța că vreun coleg mai neîndemânatic îl va stropi cu acid clorhidric. El avea numărul atomic 11 și zăcea trist și singur într-un borcan, acoperit de o carapace dură și rece de staniol. „Tovarășa”, am întrebat eu sfios, „cine e?” Tovarășa de chimie, o domnișoară bătrână și acră a scuipat cu ură două cuvinte. „E Sodiul!” „Sodiul… și ce-a făcut Sodiul? ...

Prin clasa a treia sau a patra, e o amintire pe care-am încercat să o suprim până acum câteva zile, m-au bântuit expresiile frumoase. Aveam un caiet plin, din care îndrăcitele evadau în fiecare noapte și-mi făceau viața un adevărat iad. Ca niște stafii, dănțuiau sălbatic în jurul biroului, își zornăiau virgulele lângă pat, aruncau cu puncte de suspensie prin casă și, câteodată, le vedeam spânzurate de lustră cu un semn de întrebare al cărui punct sinistru, cu ochii larg holbați, scotea o limbă vânătă și umflată la mine și-mi șoptea cu o voce gâjâită, de strigoi tebecist, ceva despre copaci de zahăr, candelabre cerești, lințoliu alb peste dracu să vă ia și alte potlogării sinistre pe care speram să nu le mai aud în viața mea. ...

ATRAGE ABUNDENȚA ÎN VIAȚA TA! ACUM, ALTFEL VIN ȘI-ȚI RUP PICIOARELE! Deoarece programul meu în trei pași pentru privit viața cu alți ochi a fost citit (și apreciat prin șaisprezece like-uri și aproximativ cinci comentarii apreciative) de șaisprezece oameni de succes din mediul online, revin cu un program la fel de simplu, dar ceva mai complicat, pentru atras abundența în viața ta. Mii de oameni vor să atragă abundența în viața lor, dar tu trebuie s-o atragi mai tare decît ei. E ca la magneți, dacă n-o atragi tu mai tare, abundența va fi atrasă de altcineva și nu va ajunge la tine în viață, va ajunge la altcineva în viață. ...

Acum cîteva zile, în timp ce așteptam în gara Bartolomeu, sub un soare absolut ucigaș, trenul Regio care urma să mă ducă 30 de kilometri mai încolo cu o întîrziere de aproximativ 60 de minute vă rugăm să ne scuzați, am avut o scurtă dar intensă vedenie, însoțită de un scurt dar intens leșin, pe principiul sănătos că lucruri bune se întîmplă celor care așteaptă în soare… Anyhow, nu știu dacă a fost de la căldură, sau poate că așteptarea îndelungată m-a sfințit și am căpătat darul profeției, dar cred că am văzut în viitor. ...

Bună ziua, mă numesc Vladimir și sunt sclavul drogului Bixtonim. Într-un moment de rătăcire orelistică, am inhalat aproximativ zece sticluțe de Bixtonim pur, neîndoit cu ser fiziologic (cum m-a învățat dealer-ul de la Catena să fac cînd banii sunt pe terminate și fonfăiala abia începe). Neobișnuit cu senzația de libertate nazală pe care doar 100 de mililitri de clorhidrat de xilometazolină (distribuiți uniform pe toată suprafața mucoasei nazale) ți-o pot provoca, am tras puternic aer în piept. În loc de cei cinci centimetri cubi de aer care-mi ajung în plămîni cînd folosesc marfă diluată sau Olynth, am inspirat fără să vreau tot aerul din cameră. ...

Pe lîngă stindardul de luptă în formă de cap de ornitorinc descoperit la Micfalău în grădina unui profesor de matematică, unde era folosit pentru a ține turiștii italieni departe de straturile de roșii, o nouă descoperire arheologică extrem de importantă vine să sprijine teoria controversată a colonizării dacice a Australiei (care se presupune că a avut loc între 65 – 12 î.e.n). În alimentara Mamut din Hălchiu, închisă pentru evaziune fiscală și deschisă de nea Vasile pentru că zărise o cutie de Polar pe tejghea în timp ce-și sprijinea fruntea de fereastră în drum spre casă, s-a descoperit un cadavru perfect conservat de cangur cu cușmă (Cangurus Pileatus), strămoșul cangurului de astăzi și animal totemic al aborigeților, cei mai viteji și mai rapizi dintre daci. ...