Membru al comunităţii din 2002.
Antireview

Counter-Strike

Am jucat destul de mult Counter-Strike și atinsesem un nivel decent de „iscusință”, așa că mă simt complet îndreptățit să-l consider un joc mai slab atât decât Unreal Tournament (concurentul mai natural), cât și decât Quake 3 (concurentul oarecum prin contagiune). Mai existau la vremea respectivă și alte opțiuni când venea vorba despre 3D-shootere, însă mediul concurențial al sălilor românești prefera clar această triadă. Ca să o luăm cu sfârșitul, deathmatch-ul din CS este bănăluţ. Da, e o idee mai realist, însă factorul de distracție tinde repede spre zero din cauza lipsei unor hărți și a unor arme, upgrade-uri și moduri de joc suficient de variate încât să susțină interesul jucătorului pe termen mediu sau lung. ...

Antireview

Commandos 3: Destination Berlin

Sunt mare fan Commandos. Pe primul l-am jucat întâia oară în sesiuni scurte și intense, cât timp apucam la calculator când lua maică-mea o pauză de masă sau somn de la scrierea doctoratului, iar ultima oară cu un prieten acum două toamne, câte „o viață” fiecare, în ceea ce a fost practic o izolare voită de o săptămână jumătate. Al doilea a fost o mare bucurie pentru mine, îmbogățind genul (relativ ocolit de producători) cu o complexitate pe alocuri dezarmantă în aproape fiecare aspect tactic al gameplay-ului. Sunt două dintre jocurile mele favorite ale tuturor timpurilor, chiar dacă în drafturile precedente1 n-am prea apucat să le acord atenție. ...

Antireview

Black & White

Black & White reprezintă suprema păcăleală a hype-ului, pompare de resurse financiare și PR-istice în promovarea unui produs care ajunge probabil să întreacă timpul și energia petrecute în construirea și rafinarea produsului ca atare. Sau cel puțin asta este impresia care lovește consumatorul, ceea ce este la fel de (dacă nu mai) rău. Povestea B&W a început pentru mine odată cu prima coperta a PC Games (v-o amintiți, desigur), care aducea un suflu proaspăt în relativul prăfuit cotlon al peisajului autohton. Marea majoritate a articolelor erau traduse din sora mai mare nemțească și nu erau neapărat nici superb scrise, nici fericit transpuse în română, dar ceea ce mă făcea să palpit la noua revista era cantitatea nesimțită de informații despre jocurile în curs de apariție. ...