Primele impresii despre un joc contează destul de mult, fie că încerci un joc doar ca „să vezi cum e”, sau pornești un joc de mult așteptat. În această rubrică veți citi scurte păreri formate după prima sesiune de joacă, în general nu mai mult de o oră. Bineînțeles, această impresie nu are cum să fie reprezentativă pentru întregul joc, dar poate fi de ajutor pentru a vă decide dacă să încercați un anumit titlu.
Prima impresie

Aaero

Un joc pentru care îmi lipsește vocabularul să-l descriu corespunzător. Se înscrie cam în același gen de rhythm games din care mai fac parte și Rez Infinite sau Thumper și în care conduci un fel de navă prin niște peisaje futurist-industriale încercând s-o menții pe o panglică luminoasă ce corespunde cu notele muzicii electronice de pe fundal. Iar din când în când să mai tragi și în niște inamici zburători. E ceva inedit, mai ales dacă nu ai mai jucat așa ceva, și e puțin amețitor la început, dar foarte plăcut odată ce prinzi flow-ul și reușești să menții cursul și să eviți obstacolele. ...

Prima impresie

Vecter

Vecter e un infinite racer arcade în care îți iei nava și „alergi” la nesfârșit pe autostrăzi-neon pline de obstacole scoase parcă din filmul Tron. Controlul e simplu, dar jocul nu e ușor deloc, chiar necesită îndemânare și exercițiu. Ba chiar vine cu un manual care vă explică într-un mod amuzant detaliile și subtilitățile (și primiți chiar și un achievement dacă îl deschideți). Scorul crește în funcție de distanța parcursă și puteți încerca să urcați și în clasamentul online dacă aveți chef de competiție. Nu am jucat foarte mult ca timp, dar am jucat destul de mult ca număr de curse — orice impact e fatal și jocul se reia imediat, ceea ce am tot făcut. ...

Prima impresie

The Textorcist: The Story of Ray Bibbia

Deși n-am jucat multe, pot spune că-mi plac jocurile bazate pe „typing” (n-o să-i zic dactilografiere, e prea lung și sună prea birocratic). În afară de un joc vechi de DOS al cărui nume nu mi-l amintesc, cu ajutorul căruia am învățat să scriu „în orb”, singurele astfel de jocuri pe care le-am mai jucat au fost The Typing of the Dead și Epistory. The Textorcist e un titlu interesant. Nu e doar un joc de typing, e și un bullet hell în același timp. Nu pare o combinație viabilă la prima vedere, dar jocul de față reușește să le îmbine foarte bine, rezultatul fiind o mecanică originală și, după cum vă puteți închipui, și foarte dificilă.

Prima impresie

Planet Alpha

Pentru început, un joc românesc (aproape). Planet Alpha este un platformer action-adventure 2.5D tipic, inspirat de Another World-ul lui Éric Chahi, realizat de un studio danez, printre ai cărui fondatori se numără și un român (Adrian Lazăr). Premisa e simplă — un astronaut naufragiat pe o planetă extraterestră, care trebuie să scape de inamicii care-l urmăresc (încă nu știm de ce) și care capătă o abilitate puternică, esențială pentru rezolvarea puzzle-urilor întâlnite din loc în loc. În cazul nostru, e vorba de puterea de a manipula mișcarea soarelui pe cer, deci și lumina din nivel.