Aaero

Un joc pentru care îmi lipsește vocabularul să-l descriu corespunzător. Se înscrie cam în același gen de rhythm games din care mai fac parte și Rez Infinite sau Thumper și în care conduci un fel de navă prin niște peisaje futurist-industriale încercând s-o menții pe o panglică luminoasă ce corespunde cu notele muzicii electronice de pe fundal. Iar din când în când să mai tragi și în niște inamici zburători.

E ceva inedit, mai ales dacă nu ai mai jucat așa ceva, și e puțin amețitor la început, dar foarte plăcut odată ce prinzi flow-ul și reușești să menții cursul și să eviți obstacolele. Senzația de viteză e puternică, impactul asupra jucătorului fiind amplificat foarte mult de muzică (foarte mișto) și de efectele sonore și vizuale. Împreună, toate acestea elemente reușesc să creeze o atmosferă de-a dreptul hipnotică care te absoarbe cu totul, mai ales dacă îți și creezi condiții adecvate: întuneric, un ecran mare, căști sau boxe puternice.

Din păcate, parcursul muzical e întrerupt periodic de secvențe de acțiune în care trebuie să dobori diverși inamici — nave zburătoare, păianjeni mecanici sau viermi uriași parcă scoși din Dune — care nu aduc nimic special, în afară de a-ți oferi un respiro după câte un segment ritmic mai tensionat în care ai evitat la mustață tot felul de prese hidraulice și de porți mecanice. Ba chiar uneori aceste secvențe de luptă se combină cu cele muzicale pentru a spori și mai mult dificultatea și a-ți solicita reflexele la maximum.

Trebuie să mai știți că fiecare nivel e legat de o melodie anume, nu sunt generate aleatoriu, și nici nu puteți să vă adăugați muzica proprie, dar muzica existentă e foarte bună. Nu e originală, ci a fost licențiată de la diverși artiști de muzică „electronică” (atât mă pricep eu să descriu acest gen de muzică, dar internetul zice de ceva numit „EDM” sau „dubstep” — găsiți un link către coloana sonoră la sfârșitul articolului). Iar progresia în joc e liniară, fiecare nivel terminat deblocându-l pe următorul; ceea ce nu-i deloc ușor, chiar și pe gradul de dificultate Normal, pentru că ai doar câteva vieți la dispoziție, după care trebuie să reiei nivelul de la început (și asta se va întâmpla de frustrant de multe ori).

Din fericire, există și un mod Chill Out în care toate nivelurile sunt deblocate și joci cu vieți nelimitate, astfel încât să te poți bucura de joc și de melodii fără să fie nevoie să o iei de la capăt de fiecare dată când greșești.

Mai vreau să joc? Da. Deși necesită ceva exercițiu ca să poată fi jucat în mod corespunzător, e un joc plăcut ce poate fi încercat oricând, chiar și în reprize scurte, dar cred că cel mai potrivit ar fi într-o seară cu prietenii acasă, pe rând, încercând să faceți fiecare un scor cât mai mare. ■