Convoy

Convoy e genul de joc pe care când îl vezi te miri puțin cum de nu a fost făcut mai devreme datorită temei abordate, și luând în considerare stilul vizual retrograd abordat de creatori, am putea crede că este într-adevăr făcut chiar mai devreme – undeva pe la începuturile anilor nouăzeci.

Prăbușit și eșuat cu nava ta pe o planetă ce pare a fi undeva la marginea coloniilor stelare, pornești pe o suprafață aridă și vastă la cârma unui vehicul masiv flancat de diverse vehicule pentru apărare, căutând piesele necesare pentru repornirea RV-ului tău intergalactic. La fel ca un cap de familie ce a ajuns cu mașina defectă printr-un sat uitat de zei, îți sufleci mânecile și începi să întrebi localnicii de cele necesare. Dar terenul e deșertic, resursele puține, și localnicii nu prea vor să audă de musafiri. Dacă din cele trei facțiuni cu cyberii technobabble TORVAK te mai poți înțelege, cu Raiders și Privateers în general discuțiile ajung la paragină și foc.

Luptele mi s-au părut interesante, dar asta probabil și pentru că de la bun început nu m-am aștept la mare lucru din partea jocului – arca îsi urmează ruta pe mijlocul ecranului, în timp ce restul vehiculelor mișună prin jurul ei zgomotos sub comanda ta, trăgând cu lasere, mitraliere și rachete, inlăturând compania ostilă. Iluzia de mișcare în timpul luptelor funcționează satisfăcător luând în considerare stilul grafic, fiind redată de peisajul ce fuge pe sub roțile vehiculelor și diversele hazarduri care apar din dreapta ecranului, spulberând orice intră în ele. Prin acest efect de “carusel” al fundalurilor pe care aleargă unitățile, impresia de viteză și urgență este destul de bine ilustrată încât să vizualizezi totul într-adevăr că o luptă de șosea violentă. Mi-a plăcut faptul că peisajul se schimbă și depinde de locul în care te afli pe hartă, iar pe o șosea sau într-un oraș vei avea mai multe obstacole venind înspre convoiul tău față de un platou deșertic. Faptul că poți împinge sau bloca adversarii în așa mod încât să se izbească de versanți, stâlpi de înaltă tensiune sau clădiri e o plăcere, mai ales datorită riscului de a pierde unul dintre propriile vehicule.

Diversele mașinuțe au aptitudini și posibilități de îmbunătățiri ce variază, având puncte în care poți monta arme sau utilitare, toate depinzând de tipul de vehicul. Arca/MCV-ul are și el abilități proprii, drone, lansatoare de mine sau rachete, și există mai multe tipuri de vehicule principale ce pot fi deblocate alături de celelalte mașini. De-a lungul unei sesiuni vei găsi vehicule pentru diverse roluri, de la unități robuste și defensive până la tipuri cu rază de acțiune mai largă, sau altele rapide și manevrabile. Opțiuni sunt destule și îți poți face treptat un mic convoi pe placul tău.

Harta generală a jocului și felul în care dai peste random encounters mi-a adus aminte de primele două titluri Fallout, iar faptul că pornești de pe o navă plus modul de navigare aduce cu vechiul Starflight, în care te puteai plimba pe suprafața planetelor cu un vehicul de cercetare pentru a culege resurse, având grijă și ținând cont de tipul de teren pe care umbli și combustibilul rămas pentru întoarcere (am putea chiar considera Convoy ca fiind un capitol mult mai implicat dintr-o campanie Starflight, heh). În mod similar, tot timpul cu un ochi pe rezervele de motorină și piese de schimb, în Convoy te miști de colo-colo între puncte de interes sau catunuri în care îți mai peticești cohorta de matchboxuri ciuruite. Între timp ești luat la fugă de băieții locali, sau dai de tot felul de personaje și situații în care poți lua decizii, de multe ori ducând la rezultate nefericite pentru ține și camarazii tăi. M-a amuzat să dau peste un tip care vânează un dragon auto mitic (probabil trimitere la grupul de cavaleri din Fallout 2 care căutau Sfânta Grenadă din Antiohia), iar după distrugerea râvnitului dragon am putut alege să îl țin pe tip în convoi, de data asta cu tot cu propriul sau car de luptă tematic, reasamblat din resturile bestiei. Tot aviz către Fallout a fost și plimbarea interminabilă cu o desagă de capace, până am dat de un tip în albastru cu un treișpe pe spate care mi-a zis că nu mai are nevoie de ele pentru că, evident, a părăsit Pământul cu mult timp în urmă și nu-l mai interesează astfel de lucruri. Sunt multe apropouri în joc către diverse teme și filme, iar micile blocuri de text cu care interacționezi sunt scrise bine, succint, fără tirade de text plictisitoare. În multe situații și întâlniri poți alege să fii de ajutor, cu riscul să fii luat de fraier, sau poți să fii un dement picat din stele și să lași pârjol în urma ta de fiecare data.

Întâmplări și situații sunt multe, și trebuie să decizi de multe ori între a risca resurse sau propriile vehicule. Faptul că nu poți salva decât la ieșirea din joc, în stil roguelike, înseamnă că pierderile se simț considerabil. Să îți dispară un vehicul preferat într-o furtună de nisip pentru că n-ai vrut să folosești puțin combustibil în plus pentru a lăsa norul de praf în urmă, sau să vezi o mașină făcându-se praf de un zid într-o luptă pentru că nu ai fost atent, sunt toate întâmplări de la care nu există întoarcere. Chestie care mie mi-a plăcut și mi se pare că se potrivește cu sentimentul de lume devastată și sorți de izbândă mici pe care incearcă jocul să-l creeze, contrastat de nuanța de umor și culori pixelate.

Primele sesiuni sunt cele mai interesante, mai ales pe dificultate înaltă, în care încerci să înțelegi ce se întâmplă în jurul tău și pierzi vehicule destul de rapid, luând decizii pripite și costisitoare. Per total jocul merge, și lumea micuță văzută din satelit pare suficient de conturată încât să îți capteze atenția. Inițial te poți imagina la volanul unui Landmaster din Damnation Alley, mergând printr-un deșert interminabil și ostil, iar când mergi în arca TORVAK și încerci să ajuți nefericiții de care dai pe drum, parcă ești în Ark II, civilizând o lume pierdută. Și desigur, dacă alegi tirul sau monstrul cu rachete montate în lateral poți să o arzi lejer că un tiran din Mad Max și să bagi în pământ tot ce îți iese în cale.

Convoy ar fi probabil un titlu impresionant cu tehnologie și estetică adusă la zi, cu o lume mai complexă, plină de dialoguri și personaje bine conturate – dar acela ar fi deja cu totul alt joc. Titlul de față, retrograd și minimal, este totuși plăcut pentru o dupamiaza lejera, și cele câteva ore petrecute pe Omek Prime m-au distrat destul de mult încât să îl recomand. ■