Review

Cyberpunk 2077

Ambiție. Dacă ar fi să folosesc un singur cuvânt ca să descriu Cyberpunk 2077, acela ar fi „ambiție”. Sunt extraordinar de rare jocurile care se chinuie atât de tare să ajungă la lună. Dar dacă aș putea să folosesc două cuvinte, acelea ar fi „ambiție prostească”. Ce e Cyberpunk 2077 de fapt? Poate fi descris ca un fenomen, un val de hype ajuns în topul produselor media contemporane care au generat cele mai mari așteptări, un Avengers: Infinity War al jocurilor video. Iar din perspectiva asta Cyberpunk 2077 a fost un succes — nu cred că există suflet de om care să aibă chiar și tangențial legătură cu gamingul și care să nu fi auzit de, vorbit de sau jucat jocul ăsta.

Review

Backbone

Se întâmplă destul de rar să-mi achiziționez un joc în ziua de lansare și chiar mai rar să-l iau în orb fără a ști vreun aspect considerabil despre el. Backbone a zăcut câteva luni în wishlist, încă de dinainte să se concretizeze în altceva mai mult de câteva cadre spilcuite care promiteau un noir-adventure cu animale antropomorfe. Așadar, în preziua lansării m-am hotărât să-i încerc prologul, ca neștiința să nu-mi fie completă, iar după numai câteva minute l-am părăsit pentru a nu-mi strica experiența viitoare cu promisiunea că-l voi cumpăra fără preget. ...

Review

Strangeland

Există o poveste bine cunoscută în mitologia greacă, mai exact mitul lui Icar și a ascensiunii acestuia până la soare. În aroganța sa specifică fie vârstei, fie a omului în general, Icar a crezut că se poate apropia de soare. Bineînțeles, această credință s-a topit odată cu aripile sale de ceară, iar ce a urmat după a fost doar prăbușirea în întuneric. Sigur, există interpretări peste interpretări ale acestui mit, dar ce se întâmplă atunci când propriile noastre minți devin labirinturi ale regretului și pierderii iar aripile nu sunt nimic mai mult decât bule de săpun în briza unei seri de vară?

Review

Port Royale 4

În 1992 Ascaron Entertainment scotea pe piață The Patrician, un simulator economic plasat în perioada și jurisdicția ligii hanseatice… pe care nu am avut plăcerea să-l joc. Așadar o să trecem pe repede-înainte până în 2000 când Patrician II și-a făcut simțită prezenta. În Germania jocul a avut un succes notabil, astfel devenind relativ cunoscut și prin restul Europei. Toate aceste informații oferă context dar sunt neimportante și doar o formalitate de care mă achit, pentru că Patrician II este unul dintre jocurile cele mai dragi mie, în care am investit probabil peste o mie de ore și care încă mai reprezintă, alături de Transport Tycoon Deluxe, un punct de referință al genului. ...

TG
TG 23/03/21
14
Review

Total War: Warhammer (III)

Strange women lying in ponds distributing swords is no basis for a system of government

Bretonnia este o facțiune încropită parcă pe genunchi dintr-un amalgam de legende Arthuriene, istorii medievale și melancolii provensale tratate într-o manieră care sfîrșește prin a părea drept parodie involuntară. În cazul lui TW:WH, facțiunea nici nu a fost gata pentru lansarea originală și a sosit mai tîrziu sub forma unui supliment gratuit în așa numita Old World Edition

Review

Total War: Warhammer (II)

Păzea că vin piticii

Puțini și mohorîți, piticii au o tendință susținută spre auto-izolare. Baricadați sub munți și preocupați aproape exclusiv cu supraviețuirea fortăreței de care aparțin, privesc mai mereu cu suspiciune chiar și spre vechi prieteni, fie ei scurți sau mai înalți decît permite rînduiala cinstită. Dincolo de buna chivernisire a bogățiilor muntelui, trei lucruri sunt de importanță supremă pentru orice pitic onest: berea, barba și onoarea.

Review

Fell Seal: Arbiter's Mark

Ai crede că după decenii de jucat jocuri pe calculator ai fi jucat de toate, dar cu cât joci mai multe cu atât îți dai seama cât de multe mai ai de jucat. Faptul că România, că restul zonei balcanice, din rațiuni pur politice legate de securi și ciocane, a fost „scutită” de influența Nintendo și Sony nu e ceva nou. A fost „scutită” de Dreamcast-uri, de SEGA Genesis, NES-uri și aproape și de prima serie de Playstation-uri, cu toate jocurile care face lumea vestică, dar și depărtat-estică, să cadă în genunchi de nostalgie. ...

Review

Yakuza: Like a Dragon

Dacă ești fan al jocurilor video și dacă Japonia înseamnă pentru tine mai mult decât un ansamblu de clișee precum florile de cireș sau restaurantul local de sushi, atunci probabil că ai auzit în ultimii ani de seria de jocuri video Yakuza. După șase titluri desfășurate pe parcursul a treizeci de ani virtuali, seria avea nevoie de un nou episod care să aducă o gură de aer proaspăt. Like a Dragon este al șaptelea titlu Yakuza, noul joc Yakuza aducând o schimbare considerabilă, nemaifiind doar un beat ‘em up, ci un RPG care aduce un protagonist nou.

Review

Metamorphosis

„O aventură suprarealistă inspirată din strania imaginație a lui Franz Kafka. Intră în rolul lui Gregor Samsa, transformat într-o mică insectă…”, spune curajos descrierea jocului. Și te uiți la trailer, te uiți la screenshots și te gândești… da, acesta pare să fie un joc bazat pe lucrările lui Kafka. Metamorfoza (Die Verwandlung) e sursa evidentă de inspirație, dar nu e și singura. Motivul transformării din om în insectă servește ca premisă a jocului, dar restul poveștii împrumută elemente din Procesul (Der Process) și, într-o măsură mai mică, din Castelul (Das Schloss).

Review

Seria We Were Here

Avea Mark Twain o vorbă, „nu există o metodă mai bună să-ți dai seama dacă îți place sau displace cineva decât să călătorești cu acea persoană”. Ei bine, Mark Twain e învechit și oricum de fapt el și-a pierdut prietenii prin investiții defectuoase. Pentru oamenii prezentului care vor alternative moderne și mai distractive, cea mai bună metodă să-ți dai seama dacă trebuie să pui punct căsniciei cu soția, sau prieteniei cu amicul tău de o viață, este să joci cu ei seria We Were Here. WWH e o trilogie care te pune pe ține și încă o persoană în situația de a rezolva varii puzzle-uri într-un mod cooperativ folosind magia prieteniei. ...