Jocuri și recenzii retro

Observ în ultimul timp prin secțiuni de comment-uri sau forumuri, chiar și în clipuri și recenzii, o sinonimie eronată între „retro” și „vechi”, în mare parte din cauza scenei indie retro ce folosește termenul aiurea. Așa că hai să facem puțină ordine în terminologiile noastre, să ne înțelegem ca niște oameni, nu ca niște animale (pentru cea din urmă avem oricând secția de comment-uri pe YouTube).

În primul rând termenul „retro” identifică un lucru nou ce are elemente stilistice, sau chiar mecanice, similare cu un lucru ce îl precede. Din nefericire „retro” este asociat cu „vechi” în mod eronat de public, dar în spațiul jocurilor video lucrurile sunt un pic chiar mai complicate din cauza presei.

În presa de specialitate alipirea lui „retro” de titlul unui joc pe copertă vine ca prescurtare pentru retrospectivă – (de fapt „retro” de la „rtrospectif” chiar vine în cazul francezilor; în presă termenul este prescurtat datorită spațiului limitat pe copertă, dar și din comoditate în exprimare probabil) și nu „retro” în sensul de stil retro, cu toate că autorul unei astfel de lucrări poate decide să abordeze (cu intenția de a spori imersia cititorului) un stil retro în exprimare. Să caute să recreeze aerul perioadei din care a venit jocul, al anilor ‘80 să zicem dacă vorbește despre un joc din acea eră, și să folosească adjective sau expresii ce au ieșit din uzul cotidian dar erau populare în anii ’80 (tubular, gnarly, rad) alături de o tehnică a discursului similară cu reviste din acea perioadă ca Amiga Power sau Crash (ce aveau niște recenzii aspre, scurte, fără prea multă incărcătură literară – nu diferit de Game Over și Level în anii nouăzeci), totul învelit într-o identitate grafică ce amintește și ea de acea eră. Când are loc o asemenea suprapunere termenul „retro” tot la „restrospectivă” se referă, dar trebuie să ținem cont că este vorba de o retrospectivă în stil retro – o „retrospectivă retro” . Care diferă desigur de o retrospectivă standard ce are caracterul perioadei în care a fost scrisă, care vorbește despre joc intr-un mod pe cât se poate de modern, fără să facă saltul stilistic în trecut.

Acest salt poate fi făcut și într-o recenzie pentru un joc proaspăt lansat, dar, ca să folosim și alt exemplu, imaginați-vă o recenzie a unui joc cu tematică Pulp în care autorul imită stilul de scris al lui Spillane să zicem – avem o „recenzie retro” („retro review”, pe limba reginei). Și când vorbim despre retrospective sau recenzii video chiar poți vedea prezentatori îmbrăcați în stilul unei anumite ere pe un fundal tematic (în cele mai multe cazuri astfel de chestii sunt de un prost gust fenomenal). Astfel de abordări sunt cam la bășcălie de multe ori, folosite mai mult pentru jocuri mediocre care nu cer o critică tocmai complexă sau serioasă (autorul având destul loc pentru ironii și sarcasm). Îmi și aduc aminte de o recenzie pentru Green Berets din Level în care totul era povestit ca un fel de jurnal de război, prin întâmplările unui anume Paraschiv Mitralieră Trepied (da, erau vremuri simple). Dar „retro” rămâne prescurtare tot pentru „retrospectivă” și nu pentru „retro review” („recenzie retro”), pentru că cei doi termeni nu sunt interschimbabili.

Problema cu abordarea unui stil retro în exprimare, sau orice stil plin de coloratură (chit că ocazional e un exercițiu de agerime bun pentru redactor) este că vine de multe ori în detrimentul calității critice. Cititorul este împins mai mult să observe exercițiul literar, jocul autorului în trimiteri și ocheade. O lucrare critică trebuie să te imerseze în procesul critic – te atrage în subiectul ei nu imitându-l, ci desfăcând-ul și explicând modul în care funcționează – acest lucru cere cât mai puține straturi de simulare. Scopul criticului este să clarifice, nu să obscure. Jocul obscură.

În niciunul din aceste cazuri totuși „retro” nu este folosit ca sinonim cu „vechi”. Și exact cu acel scop ajunge să fie folosit de amatori când este pus falnic înainte de „recenzie” sub forma „Retro Game Review”. Omul vorbește despre un joc care e pur și simplu vechi (nu retro) pe care el îl clasifică „retro” în mod eronat („Solitaire Retro Game Review”, „Minesweeper Retro Review”), și pune „retro” înainte de „review” ca să semnaleze că e vorba de un joc „retro” (adică VECHI) și nu de unul lansat de curând. Este îmbucurător să vezi că sunt totuși oameni care doar menționează platforma/OS-ul jocului („X DOS Review”, „X Megadrive Review”) – acestea fiind formulări corecte și clare. Ideal ar fi doar titlul jocului prezent, eventual anul lansării dacă sunt mai multe jocuri cu același titlu, fără alte tertipuri.

Modul în care autorul folosește retro în tandem cu review demonstrează că nu înțelege conceptul de retrospectivă corect sau originea lui „retro” și ca trunchiere a acestuia. Alăturarea „retrospective review” (o recenzie retrospectivă) poate fi privită ori ca un pleonasm dacă „retrospectivă” este folosit ca adjectiv (orice recenzie este retrospectivă, fiind un act retrospectiv) ori ca o contradicție dacă „retrospectvă” este substantiv – cele două nu sunt sinonime, retrospectiva poate conține în ea o recenzie (fiind o critică mai largă ce vorbește de întregul gen din care face parte titlul sau locul său în jocurile video la scară mare, sau chiar despre cultură în general, pentru a ilustra importanța lui în schema mare a lucrurilor), dar recenzia nu are cum să conțină în ea o retrospectivă, pentru că atunci nu ar fi o recenzie ci ar fi o retrospectivă. Așa că toți cei care pun „retro” ca prescurtare pentru „retrospectivă” înaintea titlului jocului și îți prezintă doar o recenzie te iau de fraier și încearcă să îți vândă un șasiu pe post de mașină – de multe ori autorul pune acest titlu și datorită prestigiului pe care îl are o retrospectivă în domeniu (fiind un articol mai complex), dar alipirea acestui termen unei recenzii nu o transformă pe aceasta miraculos în retrospectivă.

De menționat faptul că în presa de specialitate „retro” este (în general) în mod corect atașat direct titlului jocului, fără „recenzie” inserat pe undeva („Day of the Tentacle Retrospective”, „Retro: Day of the Tentacle”). Dar în cazul formei „X Retro Review” folosită de puberi, avem de a face cu o simplă lipsă de educație la care se adaugă un exces personal, cuvântul „retro” fiind plasat să atragă atenția pentru că e kewl. Asta expune nivelul de înțelegere superficial al autorului în domeniul jocurilor video, în cel al utilizării cuvintelor, și mai ales în cel al utilizării creierului.

Deci „retro” poate însemna „stil retro” (stilistică ce combină elemente noi cu elemente vechi, ce poate fi privită și ca retrogradă, i.e. devoluționistă) sau „retrospectivă” (articol de specialitate). Pentru că prescurtările acestor cuvinte diferite sunt omonime (pronunțate la fel, sensuri diferite) dar și omografe (scrise la fel, sensuri diferite) situația este îndeajuns de încrengată. Faptul că niște oligofreni semi-funcționali vor să facă totul și sinonim cu „vechi” pe deasupra, ar trebui sa fie destul încat să ducă orice om sănătos să recurgă la soluția finală.

Pentru a ilustra problema atât pe partea de hardware cât și software cu utiliziarea eronată a lui „retro”, amintim de termenul „retro gaming” folosit ca umbrelă pentru cei ce joacă titluri vechi și titluri retro deasemenea. Aici avem iarăși o asociere nefericită pentru titlurile vechi/aparatura aferentă și cei ce le colecționează. Pentru că un ratat care stă și gâdilă laptop-ul de serviciu sau telefonul firmei jucând ultima porcărie indie retro, nu e același cu un bărbat în toată firea care a depus efort considerabil și a strâns de-a lungul vieții sale diferite sisteme (de la tot felul de PC-uri și console până la calculatoare de buzunar și ceasuri electronice), și care joacă titluri vechi din cutii originale pe platformele pentru care chiar au fost făcute. E ca și când ai spune că cei ce colecţionează machete de mașini ar fi la același nivel cu cei care colecționează mașini. „Echivalența” desigur dă un aer de individ cultivat în domeniu primilor prin asocierea cu cei din urmă, și evident în același timp îi trage în jos pe cei din urmă. Acum această branșă poartă ștanța celor neavizați, în loc de cea a celor avizați – are loc o inversiune în valori.

Deci „classic gaming”, nu „retro gaming” („classic tech”, nu „retro tech”), asta când jucăm jocuri vechi, nu jocuri retro. Dacă îți plac ambele atunci eticheta corectă e „classic and retro gaming”. E normal să facem o diferență între cele două categorii – între cei ce au un interes în istoria jocurilor și cei ce nu au sau doar vor să pară că ar fi interesați de așa ceva. Desigur că jocurile indie devin și ele vechi în timp, și ele devin „clasice” (și vor fi ținute minte și jucate și criticate după valoarea lor), ideea este să facem separarea între ce este prezent și cotidian, și ce este vechi – dar mai important de atât, să facem diferența între cine a influențat pe cine, pentru că joculețele indie retro sunt o reverberație a titlurilor clasice ce le-au precedat, la fel ca toate jocurile de altfel, doar că cele indie sunt un ecou foarte superficial. Faptul că din când în când apare un titlu indie retro care nu te face să vomiți sânge nu înseamnă că acest curent este echivalent cu scena jocurilor video din anii ’80-’90, să fie cât se poate de clar. Acele jocuri erau la cel mai înalt nivel tehnic când au fost lansate – proporțiile și impactul diferă, chiar dacă estetica este similară.

Vreau să înțelegeți acest lucru, mai ales voi cei tineri, dintre care unii probabil încep să fie interesați de istoria jocurilor cum am fost și eu când eram prin gimnaziu sau liceu. Perioadă în care căutam artefacte pierdute prin teancuri de CD-uri „386/486/586 ANTHOLOGY” (lol), pe la tarabe cu diverși domni purtători de papagal pe umăr.

Să folosim deci terminologiile corect, să facem diferență între jocurile vechi/clasice și cele noi/retro, și să înțelegem diferențele între tipurile de articole din presa de specialitate. Pentru că ne pasă de istoria noastră, și pentru că vrem să avem un limbaj comun.

Recenzie

Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice.

Retrospectivă

Lucrare critică, similară cu o recenzie, ce pune obiectul studiat în context istoric și explică efectul pe care l-a avut acesta în domeniul sau subdomeniul său < deci îmi explici clar ce a făcut respectivul joc față de altele mai bine (sau mai prost) și cum a afectat sau predestinat diverse lucruri în genul său, sau chiar în jocurile video în general, chiar și în cultură la modul general.

Retro

Estetică ce combină elemente noi cu elemente vechi ce poate fi considerată și retrogradă, de multe ori folosită în mod abuziv ca sinonim cu „vechi” sau „clasic” < în general ne referim la jocuri indie retro la partea cu retrograd, sunt și jocuri cu grafica curentă ce pot avea estetică retro fără a fi retrograde în plan tehnic (vezi Fallout sau Bioshock).

Cu aceste noi cunoștințe, vă urez o excursie în spațiul virtual cât mai plăcută. ■