Review

Modul în care percepem timpul a fost subiect de joacă pentru multe titluri, de la jocuri third-person precum clasicul Max Payne sau Prince of Persia: The Sands of Time, până la FPS-uri ca F.E.A.R. sau Timeshift. Superhot folosește o mecanică prezentă și în Braid, în care totul accelerează la timp real când te miști și încetinește la pas de melc când stai pe loc. O idee bună pentru un joc de acțiune stilizat, într-o mică lume virtuală pe care jocul încearcă să o creeze încă din meniul principal.

Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce-amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu, într-un final, dezamăgit. După finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav și unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel, am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat. Jocul te pune în pielea Annei, o fată de doar câțiva ani, nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. ...

Văzându-l pe Northernlion luându-l la puricat recent, am decis să încerc şi eu Contradiction: Spot The Liar!, iar dacă tot l-am terminat m-am gândit că nu i-ar strica un mic review aici. Jocul lansat de Baggy Cat în 2015 este un FMV detective adventure game finanțat parțial de o campanie pe Kickstarter de dimensiuni nu foarte impresionante, numai 4500 de euro. Căutând mai multe detalii despre companie nu am găsit mare lucru, Contradiction fiind singura lor producție notabilă. „Detective adventure” este un gen cu care eu personal nu am avut foarte mare contact în trecut, dar după cum bine se știe niciodată nu-i prea târziu să încerci lucruri noi. ...

Am o prietenă care îmi tot zice că sunt hater, că nimic nu-mi place. Eu îi răspund că nu-s, doar am standarde înalte. În cazul de față, aceste standarde înalte se traduc prin faptul că dacă nu vorbeam cu Cristan că o să scriu despre joc, nu aș fi dus niciodată Bounty Train până la capăt, darămite să mă mai chinui și cu un DLC. Nu mă înțelegeți greșit, jocul nu e rău. Acum vreo 10 ani ar fi fost considerat probabil chiar bun. Însă pentru un titlu lansat în 2017, ce a primit conținut suplimentar acum vreo 2 luni, oferta e parcă prea săracă. ...

Cu o poveste inspirată din universul celor 1001 de nopţi, Caravan este o combinaţie de adventure, RPG şi strategie ce te poartă prin peripeții, confruntări şi negocieri de al căror succes depinde nu doar averea ta, ci și viitorul unui întreg regat arab. Este un joc relaxant, cu un grad moderat de dificultate, recomandat şi celor care nu au petrecut prea multe ore în lumea jocurilor video. Povestea, deşi simplă, te atrage de la început prin atmosfera de basm oriental plină de palmeri, turbane, mirodenii, dromaderi și creaturi magice. În Caravan, ești moștenitorul tronului din Iram of the Pillars şi tot ce îți dorești este să te bucuri de plăcerile oferite de poziția ta. ...

Să spui că scena indie aduce titluri bune în fiecare an e un lucru ce n-o să surprindă vreun butonator de tastaturi și/sau gamepad-uri ce-a descoperit internetul. O sumedenie de titluri grozave au ieșit din căpșoarele unor indivizi ce nu aveau în spate milioane de dolari. Menționez aici încă neterminatul Kentucky Route Zero și To The Moon, atât datorită apropierii față de jocul pe care-o să-l discut în rândurile ce urmează, cât și faptului că au un loc numai al lor în sufletul meu negru și mic. Night In The Woods, dezvoltat de studioul Infinite Fall, se prezintă ca un side-scrolling adventure 2D ce pune accentul pe atmosferă și pe latura narativă. ...

Îmbinând un noian de genuri, cu o amplasare spațială străină și mici impresii venite de la tovarășul care apucase să-l butonaze, având curiozitatea zgândărită și nevoia de-a-nțelege ce se petrece în spatele cuvintelor entuziaste ale lui, a trebuit să văd exact despre ce e vorba, iar după unsprezece ani de când am pus prima dată mâna pe Nomads și trei încercări nereușite am reușit să-l duc la final în bunul an 2016. Jocul debutează cu o secvență narativă în care ți se spune că ești pe planeta Aeres, demult răvășită de conflictele vechilor Master Builderi, în urma cărora bucăți din scoarța planetei se desprinseseră și începuseră să zboare. ...

Aș fi vrut să scriu mai repede despre acest titlu dar adevărul este că mi-a luat vreo şase luni să îl termin. Cât privește timpul de joc efectiv, am petrecut vreo 23 de ore la cârma celor doi protagoniști, Zoe și Kian. La fel ca și cu precedentul, am rămas cu un gust la fel de amar și cu sentimente contradictorii. Dar să revenim puțin la precedentul, Dreamfall: The Longest Journey. Pe acela l-am început de două ori, dar nu l-am terminat nici o dată. Mi-a scos peri albi. Surogatul de combat, grafica strict funcțională (nu ne referim la direcția artistică) precum și scriitura de tip M. ...

Trebuie să mărturisesc că nu sunt un mare fan la genului adventure. Cele câteva jocuri adventure ce le-am jucat ar putea fi numărate pe degetele de la o mână (Syberia, Broken Sword: Shadow of the Templars, Scratches și Beneath a Steel Sky), cu mențiunea că pe nici unul nu l-am terminat fără ajutorul unui walkthrough, fie din cauza imposibilității de a mai avansa datorită unui puzzle mai complex sau a nerăbdării personale de a vedea deznodământul. Cu toate astea am dus la capăt Fran Bow fără nici un ajutor exterior. ...