Recomandare

De The Pathless, deși lansat de câțiva ani, nu am auzit până nu am dat de el din întâmplare pe raftul unui magazin. Mi-a atras atenția arcașul de pe copertă, acompaniat de un vultur menit, am presupus eu, să-l ajute într-un fel sau altul în misiunile sale.

Genul roguelike e unul foarte interesant. Pe de o parte, nu poți să mergi mai retro de atât: grafică de la ASCII în sus, movement cu numpads, spreadsheet gameplay și soundtrack dungeon synth de ascultat la cafea noaptea. Pe de altă, popularitatea crescândă a (sub)genului din ultimii ani se datorează și inflației de jocuri masive, pline de conținut de umplutură și cu suflet „căldicel”; și poate și lipsei generalizate de timp închegat a gamerilor trecuți de 30. Dincolo de părerisme, simt că e ceva cu adevărat eliberator în jocurile construite în jurul ideii de permadeath — jocuri în care toată varietatea, mecanicile și conținutul se descoperă samsaric prin experimentare, joc și auto-narațiune. ...

The Case of the Golden Idol e un joc cu o idee cât se poate de simplă care a reușit, în ciuda graficii și coloanei sonore funcționale, să mă acapareze complet. Ideea din spatele lui e în câteva privințe similară cu cea din Return of the Obra Dinn, și anume, povestea fiecărui capitol trebuie reconstruită folosind cuvintele culese în cadrele desfășurate dinaintea jucătorului și din contextul general care a facilitat întâmplarea, extrapolat și transformat într-un curs narativ. Altfel spus culegi indicii sub formă de cuvinte și cu drag and drop completezi golurile din poveste pentru a-i da coerența adecvată.

Când am văzut prima oară un trailer de la Lost in Play, care părea să evoce ceva din Gravity Falls, am avut o puternică senzație de narrative adventure à la Little Misfortune, punând astfel așteptările pe un anumit eșichier. Nu mică mi-a fost surpriza când am descoperit că Lost in Play este un adventure în sensul clasic al genului.

A Musical Story e un rhythm game ușurel din punct de vedere al conceptului de gameplay, cu o direcție artistică de-a dreptul remarcabilă și o coloană sonoră parcă ruptă din perioada psihedelică a rock-ului anilor ‘60-’70, influențată în mare măsură de Jimi Hendrix.

Tocmai când începeam să cred că s-au cam fumat toate variațiunile pe formula roguelike, Loop Hero mi-a demonstrat că ingeniozitatea indie nu cunoaște limite. Preluând elementele clasice ale rețetei, permadeath și generare procedurală, cei de la Four Quarters au adăugat câteva elemente de deck building, autobattle și chiar strategie, iar rezultatul a fost surprinzător de simplu și adictiv.

Probabil că mulți dintre noi ne-am închipuit în copilărie tot felul de aventuri în necunoscut, înfruntând pericole de tot felul înarmați doar cu recuzită încropită din ce jucării sau obiecte casnice aveam la îndemână. Nu era nevoie de mult pentru a ne aprinde fanteziile și a ne transpune în adâncul pământului sau în spațiu. Outer Wilds recreează în mod miraculos acea magie a copilăriei în lumea adulților, o aventură ancorată în știință, dar plină de necunoscut, care ne cheamă să-l cucerim.

„Privind în urmă la modul simplist, [povestea anomaliilor genetice care au definit specia umană] pare un lanț incredibil de coincidențe.” Acest citat din cartea „Revoluția după Darwin” a jurnalistului Adrian Nicolae, deși menit să ilustreze complexitatea incredibilă a parcursului evoluționar al omenirii, descrie la fel de bine și premisa de la care pleacă acest joc mai puțin obișnuit. Ancestors: The Humankind Odyssey ne poartă înapoi în timp cu 10 milioane de ani, în Africa din a doua parte a Neogenului și ne dă în grijă un grup de hominizi dintr-o specie neidentificată pe care trebuie să-i ghidăm, de-a lungul a 8 milioane de ani și nenumărate generații, pe drumul evoluției către genul Homo. ...

În această săptămână avem o recomandare mai de nișă. Stygian: Reign of the Old Ones e un joc imperfect, dar interesant, care a avut parte de o lansare trecută cu vederea în 2019, fiind eclipsat de indie-uri mult mai proeminente. Și dacă despre Outer Wilds sau Disco Elysium ați mai auzit din alte părți cât de mișto sunt (chiar dacă pe site nu avem articole despre ele încă), o să vă vorbesc puțin despre acest joc. Mythosul lui Lovecraft a inspirat numeroase jocuri, dar am impresia că Stygian e primul RPG plasat în acest univers (asta dacă facem abstracție de parodicul Cthulhu Saves The World). ...

Prima mea săptămână cu Xbox Game Pass PC a constat într-o succesiune de instalări și dezinstalări de jocuri. Printre puținele jocuri care au trecut de bariera de 30 de minute jucate se numără Children of Morta. Deși la prima vedere părea un indie ca oricare altul din marea de indie-uri cu pixel art, jocul m-a cucerit cu povestea sa și modul său de local co-op bine pus la punct. Conceptual vorbind, Children of Morta se prezintă ca un roguelite hack & slash. Elementele sale roguești sunt însă temperate - este un joc mai iertător decât colegii săi de nișă, progresul nefiind pierdut în întregime la fiecare eșec. ...

Tristram are nevoie de un salvator… din nou. Iar dacă tu ai nevoie de o scuză ca să-i mai faci o vizită bătrânului Diablo, stai o vreme și ascultă-mi povestea. Belzebub, eroul poveștii, este de asemenea cunoscut ca Diablo HD Mod, deși nu este tocmai un MOD în adevăratul sens al cuvântului, și nici în totalitate Diablo. Este ce obții dacă iei Diablo, îl aduci la zi din punct de vedere tehnic, și îi adaugi cele mai bune feature-uri din Diablo 2. Plus alte modificări interesante. Și o creștere a dificultății. ...