SnowRunner

Am aflat de existența acestui simulator numit SnowRunner acum câțiva ani în timp ce căutam un joc bun cu mașini. Nu-mi mai amintesc dacă mi-a fost indicat într-un răspuns pe vreun forum ori arătat de algoritmul YouTube-ului, sau pur și simplu mi-a sărit în ochi numele din mormanul de sugestii oferite de Steam.

Cert e că titlul mi-a atras atenția îndeajuns încât să fac puțină muncă de cercetare în legătură cu el, ceea ce a dus la descoperirea unei serii de gameplay a unui YouTuber român, iar vizionarea aventurilor lui a reprezentat un argument suficient de puternic cât să determine achiziționarea imediată a jocului pe Steam.

Dacă în privința includerii în librăria digitală am dat dovadă de reacție rapidă, când a fost vorba de jucat propriu-zis am făcut exact opusul – complet absorbit fiind de mașinile de curse și duelurile roată-la-roată de pe piste, l-am lăsat să zacă neatins vreme de vreo 4 ani, fără a-l da totuși uitării. Până de curând când, simțind nevoia unei schimbări de ritm, am decis să înlocuiesc luminile strălucitoare și adrenalina vitezei din Formula 1 cu mânecile muncitoresc suflecate și cadența sacadată a motoarelor camioanelor grele.

Și trebuie să mărturisesc că, nou fiind în domeniul simulatoarelor off-road, am descoperit SnowRunner cu un entuziasm de-a dreptul juvenil, senzație întărită și de primele contacte cu partea grafică, peisajele minunate întâlnite în călătorii inducându-mi de multe ori dorința de a lăsa la o parte îndeplinirea obiectivelor și a conduce fără o țintă anume, doar pentru a admira natura mirifică excelent realizată.

Personal am considerat întotdeauna gameplay-ul mai important decât grafica unui joc, însă având în vedere uriașul avans tehnologic al zilelor noastre față de sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 (golden age-ul jocurilor pe PC din punctul de vedere al majorității gamerilor care au prins acele vremuri), o grafică foarte bună a devenit o condiție sine qua non pentru ca un joc să fie încadrat în categoria celor cu adevărat memorabile.

Iar în cazul de față aceasta se situează la standarde înalte, cei de la studiourile Saber acordând o atenție deosebită celor mai mărunte detalii, atât vizuale cât și auditive. Acestea sunt ilustrate de tușe subtile dar de mare efect, precum sunetele naturii pe care le poți asculta ori de câte ori te afli în mijlocul ei cu motorul oprit, sau melodiile cu tentă country-rock care răzbat din radiourile benzinăriilor sau ale diverselor clădiri în fața cărora poposești, sau multe alte mici detalii, precum modul în care vibrează aerul din jurul camionului când claxonezi, sau scânteierea ochilor lupilor din tufișuri în bătaia farurilor pe timp de noapte; toate acestea îi dau un farmec aparte și te fac să îndrăgești SnowRunner-ul.

Dacă tot am pomenit de noapte, alternanța zi-noapte poate fi o provocare pentru noii jucători care n-ar trebui să se aventureze pe drumuri necunoscute după lăsarea întunericului, însă în aceeași măsură o bogată sursă de imagini remarcabile.

Trecând la chestiuni mai prozaice, aș începe partea de descriere a gameplay-ului menționând că tutorialul (incluzând și Codex-ul din meniul jocului) e destul de bine făcut și explică lucrurile de bază, ceea ce-i foarte important pentru orice începător în acest gen de simulatoare. Iar în caz că e nevoie de lămuriri suplimentare, din fericire există vasta bază de date a internetului.

În SnowRunner, urmașul mai evoluat din toate punctele de vedere al lui MudRunner, îmbraci haina aspră a unui posesor de carnet de conducere categoria C pus pe multă treabă pentru a câștiga bani și experiența necesară avansării în nivel. Care treabă constă în principal în transportul diverselor materiale folosite pentru reconstrucția anumitor clădiri și mai ales a infrastructurii, plus niscaiva dezvoltare industrială și ceva misiuni de salvare a unor nefericite autovehicule rămase captive prin tot felul de mlaștini hulpave. Iar toate astea se petrec într-o multitudine de regiuni, fiecare dintre ele având între una și patru hărți, ceea ce oferă mii de ore de conținut, fără exagerare – în momentul în care scriu această cronică s-a anunțat deja apariția celui de-al 17-lea „sezon” (cum sunt numite DLC-urile pentru acest joc).

Există trei modalități de a juca: modul normal (New Campaign), New Game+ și Hard Mode. Plus un bonus sub formă de Custom Scenarios care deschid ușa mod-urilor.

În modul normal, combustibilul e gratis și reparațiile la fel. Prin folosirea funcției Recover care îți „teleportează” camionul la garaj (doar camionul cu bena lui, fără încărcătură sau remorcă) realimentarea și repararea stricăciunilor se fac automat. Vânzarea autovehiculelor (cu tot cu upgrade-urile instalate, dar atenție! fără a oferi bani pentru cele neinstalate, așa că e recomandabil a se verifica toată secțiunea de upgrade-uri înainte de a vinde truck-ul respectiv) și a remorcilor se face la preț întreg, acest rulaj de finanțe oferind ocazia jucătorului posesor de DLC-uri de a încerca vasta gamă de mașini pusă la dispoziție în Truck Store. Poți da și timpul înainte astfel încât să nu joci noaptea… ce să mai, life is good. Challenging, but good.

În New Game+ ai posibilitatea de a-ți stabili singur regulile jocului. Poți customiza toate opțiunile: dacă vrei să începi fără finanțe sau cu o anumită sumă, dacă să fie gratis combustibilul și la pompă, sau poate vrei să fie gratis doar când alimentezi automat în urma „teleportării” la garaj, iar la pompă să coste dublu sau cvadruplu, dacă și cât să coste remorcile pe care le poți achiziționa din anumite puncte ale hărții (denumite Trailer Store) și cu cât le poți vinde, poți seta prețul de vânzare și cumpărare a camioanelor, poți face ca ziua să dureze de două ori mai mult ca noaptea pentru a putea profita cât mai mult de lumină, sau configura recompense mai bănoase pentru îndeplinirea misiunilor etc. etc., există o mare varietate de alegeri care se adresează în principal celor bine inițiați în tainele jocului și pentru care modul normal e deja prea ușor.

Iar în Hard Mode totul e… ați ghicit, greu. Nu din alte motive, dar totul costă. Combustibilul costă, în unele regiuni chiar mai mult decât în altele. Reparațiile costă; dacă folosești Recover, costă (și încă cum, prețurile fiind de-un absurd absolut kafkian); dacă vrei să încarci marfa automat, costă; dacă intenționezi să te muți direct din garaj în garaj cu ajutorul combinației Retain-Deploy (detalii mai jos) de pe o hartă pe alta sau dintr-o regiune în alta, costă. Nu poți vinde remorcile, iar pe autovehicule și upgrade-urile lor primești doar jumătate de preț. Accesul la cumpărarea jeep-urilor și camioanelor e restricționat în funcție de zona în care te afli, dacă ești în America nu poți achiziționa rusești și viceversa. Nu poți da timpul înainte, așa că ești obligat să joci și ziua și noaptea. Plus alte asemenea greutăți. Hard Mode îmi amintește de melodia aia cu „unde soarele răsare doar dacă-l plătești”.

Trecând la uneltele puse la dispoziție de către joc, în SnowRunner ai acces la o largă varietate de autovehicule care sunt împărțite pe categorii: Scouts (jeep-uri și camionete ușoare folosite în principal pentru explorarea hărților, dar necesare și la îndeplinirea anumitor misiuni), Highway (camioane destinate transportului de marfă prin civilizație, pe drumuri asfaltate), dar greul, atât la figurat dar mai ales la propriu, va fi așezat pe șasiurile robuste ale camioanelor Heavy Duty, OffRoad și ale mastodonților Heavy.

În garaj la secțiunea Customize ai posibilitatea de a-ți îmbunătăți mașinile cu upgrade-uri pe care trebuie să le descoperi pe hartă sau care îți vor fi oferite la atingerea unui anumit nivel, iar în sub-secțiunea Frame Addons vezi ce fel de bene, cisterne, macarale sau monturi poate suporta fiecare camion în parte. Bineînțeles că poți schimba culoarea autovehiculului, poți pune abțibilduri exterioare și briz-briz-uri interioare, lumini și goarne pe plafon, bare de protecție față-spate, poți alege jante diferite și alte chestii asemănătoare.

Pe lângă jeep-urile și camioanele pe care le poți cumpăra, descoperi pe hartă sau primi în urma unor misiuni, când ajungi la câte un Trailer Store ai acces la o grămadă de remorci și semi-remorci pe care le poți folosi pentru însărcinări specifice, dar și pentru a-ți repara mașina sau a te realimenta cu combustibil.

Semiremorcile necesită să ai instalat pe camion un anumit tip de montură, iar unele dintre ele reprezintă doar partea din spate, completarea unui angrenaj a cărui parte din față trebuie instalată de la Frame Addons din garaj (cum ar fi de exemplu Futom-M Logging Trailer care poate fi achiziționată doar dacă ai montat deja Medium Logging Frame).

Cât despre misiuni, acestea sunt de trei feluri, Tasks, Contracts și Contests, toate oferind clasica răsplată în bani și experiență.

Tasks sunt misiuni relativ mai ușoare care se desfășoară pe plan local, de pe urma cărora câștigurile sunt destul de modeste.

Contracts reprezintă o adevărată serie de însărcinări, mai dificile, care trebuiesc îndeplinite uneori pe mai multe hărți ale aceleiași regiuni, dar odată duse la capăt nu numai că încasezi mai mulți marafeți și strângi mai multă experiență, dar și deblochezi alte contracte. Unele dintre ele necesită inițial o însemnată investiție financiară, cum sunt cele care au ca scop transportarea buștenilor, pentru care e necesară achiziționarea „uneltelor de lucru” (sub formă de cadre și remorci specifice) înainte de a purcede la treabă.

Iar Contests sunt niște misiuni repetabile de oricâte ori vrei (asta dacă joci în modul normal; în Hard Mode sunt restricționate la 5 tentative), sunt contracronometru și condiționate de anumiți factori (cum ar fi că n-ai voie să dai Recover, să schimbi mașina și nici să încasezi damage peste o anumită limită, iar în unele ești restricționat la first-person view), iar recompensa e eșalonată în funcție de rapiditatea cu care le îndeplinești.

Important de menționat e că în călătoriile întreprinse de-a lungul și de-a latul hărților, spectrul pericolului planează permanent asupra jucătorului, iar varietatea terenului, de la câmpiile mlăștinoase și dealurile cu pante abrupte din Michigan sau Taymyr, până la înzăpezitele drumuri muntoase și râurile înghețate din Alaska sau Scandinavia, vă va pune la încercare abilitățile de a conduce și va forța limitele jeep-urilor și camioanelor.

Atrag atenția aici și asupra uneia dintre capcanele întinse de creatorii jocului, și anume că aproape întotdeauna drumul cel mai scurt ca distanță e și cel mai primejdios pentru transportul unei încărcături grele, motiv pentru care cea mai indicată soluție e alegerea unei rute ocolitoare, un drum mai lung dar mai sigur. Jocul nu are un mini-map, dar absența acestuia e compensată în mare parte de un sistem GPS care permite utilizatorului să plaseze markeri pe hartă pentru a sluji drept puncte de reper pentru direcția ce trebuie urmată¹.

De asemenea, e absolut crucială studierea și alegerea cauciucurilor potrivite pentru zona care urmează a fi străbătută, dar chiar și dacă iei decizia corectă de foarte multe ori tot vei rămâne blocat în mocirlă, zăpadă sau într-o apă mai mult sau mai puțin curgătoare, așa că răbdarea e extrem de necesară în abordarea situației. Dar dincolo de răbdare ai nevoie și de ceva instrumente concrete pentru a ieși din impas, iar unealta de căpătâi e winch-ul. În prima parte a jocului, până îți vei upgrada mașinile, le vei echipa cu anvelopele corespunzătoare și vei descoperi sau achiziționa unele mai bune, impresia pregnantă va fi că joci de fapt un fel de „WinchRunner”, căci vei folosi acest troliu la greu (pun intended), putându-te ancora de stâlpii de telegraf sau copaci (cele mai bune variante), ori de tufișuri sau crengi căzute la pământ (riscând să le rupi dacă transporți greutate prea mare) și chiar de unele pietre. De orice, numai să te poți pune din nou în mișcare și să eviți coșmarul absolut al răsturnatului, sau, și mai grav, al pierderii încărcăturii. Însă uneori vei realiza că nu te poți trage afară direct din mocirlă, ci doar te poți repoziționa pentru o tractare separată care să te scoată din necaz.

Atenție și la copacii căzuți sau pietrele de pe drum, care ar părea inofensive la o primă vedere, dar poți încasa destul damage dacă treci cu viteză prea mare peste ele. La fel în privința trunchiurilor tăiate de copaci, care reprezintă adevărate capcane ascunse prin iarbă, iar coliziunea cu parapetul de metal de pe marginea drumului poate avea drept consecință un teribil dezastru, anvelope distruse (există și un nedorit achievement în acest sens, dacă reușești să conduci un kilometru cu pană la toate cauciucurile) și daune la motor sau suspensie.

Repararea daunelor mașinii în modul normal se face gratis și automat prin „teleportarea” la garaj, sau manual (dar consumând repair points din dotare) prin atașarea camionului la un Service Trailer ori prin intermediul unui scout echipat cu un toolkit corespunzător, însă în Hard Mode sunt disponibile doar ultimele două variante. Resetarea stricăciunilor produse mediului înconjurător se realizează activând o mașină de pe altă hartă și facând ceva acolo (fie doar și să ieși cu mașina din garaj și să intri înapoi) și, evident, la restartul jocului. E important de știut asta pentru că, dacă treci de mai multe ori pe același drum mocirlos, lași urme adânci (mai ales la propriu, dar și la figurat) și inevitabil ruta respectivă devine impracticabilă. Asta nemaivorbind de importanța semnelor rutiere ca puncte de reper, cele doborâte anterior vor fi repuse la locul lor.

În ceea ce privește modul multiplayer, existența lui e nu numai sursă de distracție cu prietenii, dar și o unealtă extrem de utilă când dai de vreun necaz în câte-o mlaștină sau dorești un progres mai rapid. Pe principiul „sună un prieten”, poți invita un amic sau mai mulți (pot fi maxim 4 jucători) pe harta ta să faceți misiunile împreună, iar treaba va merge mai repede și mai bine. Câștigurile de bani și experiență sunt aceleași pentru fiecare, deci e reciproc avantajos, doar că singurul lucru pe care nu-l pot face invitații tăi e să vândă remorcile de pe hartă (îmbogățindu-se astfel peste măsură), acestea aparținându-ți doar ție.

În altă ordine de idei, trebuie să dezvolt puțin unul dintre punctele forte ale jocului, și anume versatilitatea. Desigur, teoretic e un simulator off-road, dar poate fi tratat și ca un adventure game cu elemente de strategie în care tu, eroul, nu ești pe jos sau pe cal, ci ești în camion. Ba îi pot fi atribuite ușoare tente de racing (când trebuie să faci un Contest care-i întotdeauna contra-timp) sau chiar RPG-istice – cineva cu imaginația necesară poate decide de exemplu să facă misiunile din Statele Unite sau Canada doar cu autovehicule fabricate pe continentul nord-american, iar pe cele din Rusia doar cu camioane rusești, să dea drumul la girofaruri de fiecare dată când are încărcătură foarte mare etc.

Planificarea strategică are rol esențial în eficiența îndeplinirii misiunilor, mai ales a contractelor care se desfășoară pe mai multe hărți ale aceleiași regiuni, iar campania nu e neapărat liniară, ci dă senzația că se comportă ca un organism viu, dovadă fiind și evoluția flotei auto deținută pe parcursul jocului. Adaug la asta faptul că satisfacția muncii îndeplinite există, progresul făcut fiind vizibil pe hartă – poți folosi drumurile deblocate și podurile construite cu materialele aduse de tine, iar industria la a cărei punere în funcționare ai contribuit personal, începe să duduie.

Revenind la parcul auto din dotare, în prima parte a campaniei îți alegi un set de mașini, dar pe măsură ce avansezi în joc și deblochezi noi camioane și jeep-uri, alegerile se schimbă, pe unele le înlocuiești, pe altele le treci în rezervă fără a renunța totuși la ele, iar câtorva dintre cele vechi le atribui rolul de a rezolva numai un număr limitat de însărcinări, deoarece în SnowRunner întâlnești autovehicule ce sunt adecvate doar pentru perioada de start, iar apoi altele a căror adevărată putere se dezlănțuie mai târziu, odată cu accesul la toate upgrade-urile specifice.

Am lăudat pe bună dreptate părțile pozitive, însă categoric trebuie să menționez și părțile mai puțin bune ale jocului, care sunt destule. Un mare minus al SnowRunner-ului îl reprezintă faptul că nu ai informații clare despre tipul materialelor încărcate în remorci sau benele camioanelor (cu excepția momentului în care încarci, automat sau manual). Tot ce vezi sunt iconițe cu simboluri a căror listă explicativă se găsește mai degrabă în afara jocului, așa că până le înveți pe dinafară te vezi nevoit să apelezi la ajutorul internetului pentru a-ți da seama care-i care, cum se numesc și cât loc ocupă. Creatorii acestui simulator, ruși fiind, au tras spuza pe turta lor ex-sovietică și și-au cam bătut joc de camioanele americane, acestea comportându-se de-a dreptul jalnic când sunt supuse unor sarcini mai serioase date de misiunile care trebuie îndeplinite – în timp ce circulă pe un teren cu o înclinație laterală mai mare de vreo 15 de grade se răstoarnă mult prea ușor, ceea ce mi se pare absolut inacceptabil pentru un off-road sim, iar ca să pună capac la toate, mai pierd și încărcătura, ceea ce reprezintă nu numai păcatul capital în jocul ăsta dar și sfârșitul aventurii.

Hard Mode e mai degrabă un „Annoying Mode”, frustrant și enervant, decât să fie cu adevărat hard, principala bătaie de cap fiind administrarea finanțelor. Simt nevoia să evidențiez negativ din nou costul funcției Recover (cea care îți „teleportează” mașina la garaj și care în Normal Mode e gratis), catalogându-l ca fiind de-a dreptul absurd, existând o discrepanță deranjantă față de câștigurile bănești care sunt extrem de mici. De fapt, principala sursă de venit în acest joc o reprezintă vânzarea de autovehicule și remorci. Iar cum în Hard Mode iei doar jumătate de preț pe mașini, iar pe remorci absolut nimic, ești obligat să te descurci cu mărunțișul pe care-l încasezi în urma misiunilor îndeplinite. Iar respectivii firfirei nu sunt de ajuns să-ți upgradezi cum se cuvine întreaga flotă, cu greu strânsă de pe toate coclaurile (că dacă n-ai bani, adio cumpărare după pofta inimii din Truck Store, te cam limitezi la ce găsești pe hartă).

Din fericire, există New Game+ în care ai posibilitatea de a-ți stabili singur regulile jocului, a customiza toate opțiunile și a alege ce setări vrei să păstrezi de la Hard Mode și ce să schimbi pentru a avea parte de o provocare pe măsura gusturilor fiecăruia. Asta-i vestea bună. Aia proastă e că nu poți reduce semnificativ costul Recover-ului: variantele intermediare lipsesc, așa că ori pui zero ca-n normal mode, ori treci înapoi la Kafka și fiorii falimentului.

Cei de la Saber s-au străduit să respecte legile mecanicii și ale fizicii, însă n-au reușit întotdeauna, un exemplu fiind Diff Lock-ul care, la vehiculele la care trebuie activat manual, îți poate provoca damage la cutia de viteze dacă circuli pe suprafețe tari. Ce ar putea avea vreodată de-a face diferențialul închis cu daune încasate de cutia de viteze, absolut nimeni din întreaga lume largă nu poate spune, rămâne una dintre enigmele nedescifrate ale jocurilor pe computer.

Și apropo de damage, uneori îl încasezi chiar aiurea, fără să treci cu viteză prea mare peste pietrele sau crengile ce zac pe drum, ceea ce categoric că-i în egală măsură atât absurd cât și frustrant. Iar în anumite zone există unele obstacole „invizibile” în mijlocul drumului, în timp ce circuli liniștit te lovești subit de ceva, primești damage, dar nu vezi absolut nimic care ar fi putut cauza acele daune.

Iar încărcarea manuală a buștenilor reprezintă o activitate care l-ar face și pe cel mai masochist jucător să se lase mai degrabă păgubaș decât să aibă de-a face cu macaraua aia total neîndemânatică, așa că modul automat rămâne întotdeauna de preferat, chiar dacă-n Hard Mode nu-i gratis.

Desigur că nici bug-urile nu puteau să lipsească dintr-un asemenea joc. Câteodată jocul o ia razna și nu recunoaște faptul că ai în benă sau în remorcă materialele necesare îndeplinirii unei misiuni, iar cea mai bună rezolvare e să ieși din dreptunghiul în care trebuie să le predai, să dai Unpack la Cargo, apoi Pack și să revii în spațiul respectiv, iar atunci jocul le va recunoaște. La fel de razna o ia uneori și harta, rotindu-se amețitor în timp ce încerci să plasezi acei markeri de GPS, e un bug cunoscut (și raportat pe canalele oficiale) de ceva vreme, dar se pare că lipsește orice preocupare din partea creatorilor jocului de a găsi un remediu pentru această problemă agasantă. Altă neplăcere e cauzată de faptul că trebuie câteodată să repeți o comandă pentru ca jocul să reacționeze și să binevoiască să urmeze ordinele date, există situații în care apeși pe butoane și nu se întâmplă absolut nimic.

Mai sunt și inadvertențele grafice, cum ar fi, de exemplu, frunzele moarte pe lângă care treci fără să le atingi, dar care încep totuși să-ți țâșnească de sub roțile din spate într-o cantitate însemnată, ca o jerbă de pene sau confetti care îți ies din partea dorsală, sau noroiul aruncat lateral de roți la traversarea unei băltoace mai mari ce seamănă mai degrabă cu pete de cerneală cenușie în 2D, stricând senzația de realism prezentă până atunci în joc; anumite indicatoare sau garduri sar în aer de parc-ar fi dinamitate când treci liniștit pe drum la 5 metri distanță, fără a avea vreo treabă cu ele; plus alte bizarerii pe care nu le voi mai menționa aci.

Dar una peste alta, SnowRunner e un joc bun, captivant, provocator și imersiv, pe care dacă-l joci în anotimpul rece și ai un geam deschis prin casă să pătrundă niște aer curat, ai senzația că ești exact acolo, în mijlocul naturii. E o adevărată încântare să conduci prin păduri, iar datorită acestui fapt poți trece cu vederea părțile mai puțin plăcute ale jocului. E limpede că cei de la Saber chiar s-au străduit să ofere un produs de calitate atât în privința graficii cât și a gameplay-ului, și în cea mai mare măsură chiar au reușit. ■