12 Is Better Than 6
12 Is Better Than 6 e un top-down shooter cu tematică western și asemănări evidente, ca gameplay și perspectivă, cu Hotline Miami, așa că nu necesită prea multe explicații suplimentare. Nu are o poveste la fel de interesantă, e ceva simplu, cu evadare și răzbunare, dar contează mai puțin, pentru că acțiunea e intensă și brutală — mișcările personajelor sunt foarte rapide, iar schimburile de focuri sunt frecvente, se declanșează brusc și se termină la fel de repede, pentru că orice lovitură e fatală, inclusiv pentru protagonist.
Principalele puncte de atracție sunt, pe partea vizuală, grafica monocromă, într-un stil ca cel pe care-l foloseam în timpul școlii să desenăm (eu cel puțin) diferite scene cu pixul pe caiet, numai că în joc e punctată cu accente de culoare, iar pe partea de gameplay avem o mecanică de shooting ceva mai complexă, pentru că încearcă să reprezinte într-un mod realist procesul de folosire a armelor, sau, mai bine zis, în ton cu tematica jocului.
Asta înseamnă că, de exemplu, pentru revolvere trebuie întâi un clic să armezi, apoi încă un clic pentru a trage, iar asta pentru fiecare foc în parte. Iar pentru a încărca arma procedezi la fel - o apăsare de buton pentru a scoate butoiașul, apoi câte un clic pentru a introduce fiecare glonț pe rând. Iar acest sistem nu e doar un gimmick și atât, ci e interesant atât pentru că necesită puțin mai mult exercițiu și implicare dincolo de button mashing, dar ridică și niște aspecte tactice — dacă sunt mai mulți inamici (sau ratez), cum îi abordez pe restul? Mă retrag pentru a putea reîncărca? Schimb pistolul cu o armă de pe jos? Risc ultimul glonț pe ultimul inamic? Dacă nu-l nimeresc înainte să tragă el?
Din păcate, deși jocul nu e rău deloc, nu m-a captivat pe cât credeam, ba chiar sunt un pic dezamăgit. Din trailer părea foarte interesant, și, deși în realitate nu e departe de acea primă impresie, micile detalii contează. Mișcarea personajelor e rapidă, dar nu se simte mai deloc, nu are deloc greutate, iar personajele parcă plutesc pe ecran. Stilul grafic, deși plăcut, e uneori greu de citit și nu-ți dai seama imediat cine e inamic și cine e decor. Iar despre shooting… aici o să depindă de fiecare, dar pe mine m-a cam plictisit după o vreme. Cum ziceam, moartea vine instantaneu, la primul foc, dar restartul e imediat, așa că nu e o problemă. Ce e enervant, însă, e când trebuie să reiei o întreagă secțiune de la capăt, de mai multe ori, să scotocești prin aceleași dulapuri după câțiva dolari, să mori într-un duel pentru că ai ratat cu 2 pixeli ținta și să reîncepi procesul.
Mai vreau să joc? Cred că nu. Am văzut despre ce vorba, jocul e drăguț, interesant pentru o perioadă, dar cam atât. Cel puțin pentru mine. Caveat emptor. ■