The Girl of Glass este un titlu de care am auzit abia recent, după ce am citit review-ul de pe Adventure Gamers, și care m-a cucerit cu stilul vizual, adică ce am văzut prin poze. Mai multe despre el nu știam, dar când am intrat în meniul acompaniat de un pian nostalgic am știut că am ceva special în față.

Puțini și mohorîți, piticii au o tendință susținută spre auto-izolare. Baricadați sub munți și preocupați aproape exclusiv cu supraviețuirea fortăreței de care aparțin, privesc mai mereu cu suspiciune chiar și spre vechi prieteni, fie ei scurți sau mai înalți decît permite rînduiala cinstită. Dincolo de buna chivernisire a bogățiilor muntelui, trei lucruri sunt de importanță supremă pentru orice pitic onest: berea, barba și onoarea.

Ai crede că după decenii de jucat jocuri pe calculator ai fi jucat de toate, dar cu cât joci mai multe cu atât îți dai seama cât de multe mai ai de jucat. Faptul că România, că restul zonei balcanice, din rațiuni pur politice legate de securi și ciocane, a fost „scutită” de influența Nintendo și Sony nu e ceva nou. A fost „scutită” de Dreamcast-uri, de SEGA Genesis, NES-uri și aproape și de prima serie de Playstation-uri, cu toate jocurile care face lumea vestică, dar și depărtat-estică, să cadă în genunchi de nostalgie. ...

Încă de la apariția din 2016, Terraforming Mars a luat cu asalt topurile de specialitate, atât pe cele ale criticilor, cat și pe cele de vânzări, și continuă să rămână foarte sus în preferințele împătimiților de board games. Inspirată din literatura hard SF — în primul rând din Trilogia Marțiană a lui Kim Stanley Robinson — tema jocului este efortul comun al omenirii, aflată în secolul 24 sub presiunea suprapopulării Pământului și a epuizării resurselor, de a transforma planeta roșie într-un mediu locuibil și propice extinderii societății. Sub coordonarea Guvernului Planetar, diferite corporații, fiecare condusă de un jucător, se întrec în a contribui cel mai mult la acest demers.

Dacă ești fan al jocurilor video și dacă Japonia înseamnă pentru tine mai mult decât un ansamblu de clișee precum florile de cireș sau restaurantul local de sushi, atunci probabil că ai auzit în ultimii ani de seria de jocuri video Yakuza. După șase titluri desfășurate pe parcursul a treizeci de ani virtuali, seria avea nevoie de un nou episod care să aducă o gură de aer proaspăt. Like a Dragon este al șaptelea titlu Yakuza, noul joc Yakuza aducând o schimbare considerabilă, nemaifiind doar un beat ‘em up, ci un RPG care aduce un protagonist nou.

E de necontestat că literatura de anticipație face casă bună cu jocul video. Ca atare, clasicii Isaac Asimov, Ray Bradbury și Frank Herbert nu aveau cum să lipsească din lumea divertismentului digital. În unele cazuri, jocurile extind povestea cărților pe care se bazează, alteori doar extind universul creat de autor cu aventuri și idei noi. În rândurile ce urmează vom trece în revistă adaptările interactive și modurile în care putem lua contact, prin intermediul jocurilor video, cu operele și ideile lui Frank Herbert, Ray Bradbury și Isaac Asimov.

După ora pe care am petrecut-o inevitabil dând cu zarul și definind patru personaje de la zero, jocul m-a luat ușor cu câteva tutoriale care vin sub forma unor amintiri ale personajelor. Premisa e simplă: conduci o bandă de patru aventurieri trimiși de consiliul local să investigheze un fort de la marginea unui nicăieri rău famat. După cum se va vedea, evenimentele de la fort sunt, ce surpriză, doar preludiul unor mișcări mai ample ale unor forțe necunoscute încă, care manifestă un interes pentru artefactul menționat în titlu.

„O aventură suprarealistă inspirată din strania imaginație a lui Franz Kafka. Intră în rolul lui Gregor Samsa, transformat într-o mică insectă…”, spune curajos descrierea jocului. Și te uiți la trailer, te uiți la screenshots și te gândești… da, acesta pare să fie un joc bazat pe lucrările lui Kafka. Metamorfoza (Die Verwandlung) e sursa evidentă de inspirație, dar nu e și singura. Motivul transformării din om în insectă servește ca premisă a jocului, dar restul poveștii împrumută elemente din Procesul (Der Process) și, într-o măsură mai mică, din Castelul (Das Schloss).