Review

American McGee's Scrapland

La capătul a douăzeci de ore mă găsii pe platforma spațioportului luându-mi la revedere de la noii prieteni, pretextându-le că am nevoie de o schimbare de peisaj. Chimera nu mai prezenta o curiozitate pentru mine, iar cele câteva challenge-uri secundare nu-mi dădură imboldul necesar să le duc la capăt având în vedere că deja știam ce recompensă mă aștepta la finalul lor. Scrapland poate fi cel mai lesne descris ca un GTA3 cu roboți, așa cum le-am spus tuturor celor care au reacționat cu un „Huh?” când am menționat titlul jocului. ...

Review

Superhot

Modul în care percepem timpul a fost subiect de joacă pentru multe titluri, de la jocuri third-person precum clasicul Max Payne sau Prince of Persia: The Sands of Time, până la FPS-uri ca F.E.A.R. sau Timeshift. Superhot folosește o mecanică prezentă și în Braid, în care totul accelerează la timp real când te miști și încetinește la pas de melc când stai pe loc. O idee bună pentru un joc de acțiune stilizat, într-o mică lume virtuală pe care jocul încearcă să o creeze încă din meniul principal.

Highlights

Retrospectiva săptămânii 30 septembrie - 6 octombrie 2018

Andrzej Sapkowski vrea mai mulți bani din succesul lui Witcher, Google stream-uie Assassin’s Creed în browser și Fallout 2 împlinește 20 de ani. Încep marile lansări ale toamnei, cu Assassin’s Creed Odyssey și Forza Horizon 4. Polygon publică un uriaș articol despre jocurile Assassin’s Creed, iar ShackNews publică un și mai uriaș articol (practic o carte întreagă) despre RPG-urile de la Black Isle și Obsidian.

Retrospectivă

Heretic II

Între puținele jocuri pe care le-am butonat pe parcursul întregului 2016, mă hotărâsem să rejoc Heretic 2 pe care-l terminasem prima dată la puțină vreme după ce intrasem la liceu. Singurul contact pe care-l avusesem cu seria (Heretic și cele două Hexen-uri) până în momentul acela a fost scurta povestire a lui Cărtărescu din manualul de limba și literatura română din care am rămas doar cu „două mâini păroase” și o imagine din MDK pe pagina secundă a povestirii. N-am aprofundat seria, Heretic 2 fiind singurul pe care l-am jucat până în momentul de față. ...

Review

Anna's Quest

Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce-amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu, într-un final, dezamăgit. După finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav și unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel, am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat. Jocul te pune în pielea Annei, o fată de doar câțiva ani, nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. ...

Highlights

Retrospectiva săptămânii 16-22 septembrie 2018

Telltale Games se închide, lăsând în aer ultimul sezon din The Walking Dead. E în desfășurare Tokyo Game Show, Twitch e blocat în China, Sony pregătește lansarea unei mini-console PlayStation Classic, multe oferte interesante pe gog.com şi altele. De asemenea, Recomandarea Săptămânii readuce în atenţia voastră unul dintre cele mai captivante jocuri open-world de acțiune, dar din păcate și unul dintre cele mai trecute cu vederea: The Saboteur (2009).

Review

Contradiction - Spot The Liar!

Văzându-l pe Northernlion luându-l la puricat recent, am decis să încerc şi eu Contradiction: Spot The Liar!, iar dacă tot l-am terminat m-am gândit că nu i-ar strica un mic review aici. Jocul lansat de Baggy Cat în 2015 este un FMV detective adventure game finanțat parțial de o campanie pe Kickstarter de dimensiuni nu foarte impresionante, numai 4500 de euro. Căutând mai multe detalii despre companie nu am găsit mare lucru, Contradiction fiind singura lor producție notabilă. „Detective adventure” este un gen cu care eu personal nu am avut foarte mare contact în trecut, dar după cum bine se știe niciodată nu-i prea târziu să încerci lucruri noi. ...

Antireview

Counter-Strike

Am jucat destul de mult Counter-Strike și atinsesem un nivel decent de „iscusință”, așa că mă simt complet îndreptățit să-l consider un joc mai slab atât decât Unreal Tournament (concurentul mai natural), cât și decât Quake 3 (concurentul oarecum prin contagiune). Mai existau la vremea respectivă și alte opțiuni când venea vorba despre 3D-shootere, însă mediul concurențial al sălilor românești prefera clar această triadă. Ca să o luăm cu sfârșitul, deathmatch-ul din CS este bănăluţ. Da, e o idee mai realist, însă factorul de distracție tinde repede spre zero din cauza lipsei unor hărți și a unor arme, upgrade-uri și moduri de joc suficient de variate încât să susțină interesul jucătorului pe termen mediu sau lung. ...