Antireview

Da, motto-ul ăla este cel cu care vine jocul și este incredibil de precis. Rar atâta sinceritate de la un developer care ne-a mai oferit capodopere precum History Channel: Civil War - A Nation Divided sau întreaga serie de „simulatoare” de vânătoare sub numele Cabela something something Hunts 20XX. A, sunt și autorii minunatului Soldier of Fortune: Payback care zău că și-ar merita locul în vreo listă dacă nu ar fi un low hanging fruit atât de evident. Chaser este un joc… exasperant, dacă e sa fiu diplomat. Ironia face că în timp ce redactam asta am aruncat un ochi pe link-ul cu SoF: Payback și multe din ce spune australianul ăla despre joc se poate spune și despre Chaser. ...

Sunt mare fan Commandos. Pe primul l-am jucat întâia oară în sesiuni scurte și intense, cât timp apucam la calculator când lua maică-mea o pauză de masă sau somn de la scrierea doctoratului, iar ultima oară cu un prieten acum două toamne, câte „o viață” fiecare, în ceea ce a fost practic o izolare voită de o săptămână jumătate. Al doilea a fost o mare bucurie pentru mine, îmbogățind genul (relativ ocolit de producători) cu o complexitate pe alocuri dezarmantă în aproape fiecare aspect tactic al gameplay-ului. Sunt două dintre jocurile mele favorite ale tuturor timpurilor, chiar dacă în drafturile precedente1 n-am prea apucat să le acord atenție. ...

id Software-ul care ne-a dat senzațiile tari din anii ‘90 și începutul anilor 2000 a fost compania mea de jocuri favorită. Jocuri precum Wolfenstein, Doom și Quake au fost senzațional de bune și distractive. id Software-ul care ne-a dat plictiseala asta de joc în mod cert nu se încadrează în aceeași categorie! Când lumea vorbește despre efectul nefast al lui Skyrim asupra industriei jocurilor se referă la jocuri precum Rage. Mai precis mă refer la abordarea open world care e implementată ca să dea bine la lista de feature-uri, dar care nu ajută jocul deloc, ba chiar din contră. ...

Black & White reprezintă suprema păcăleală a hype-ului, pompare de resurse financiare și PR-istice în promovarea unui produs care ajunge probabil să întreacă timpul și energia petrecute în construirea și rafinarea produsului ca atare. Sau cel puțin asta este impresia care lovește consumatorul, ceea ce este la fel de (dacă nu mai) rău. Povestea B&W a început pentru mine odată cu prima coperta a PC Games (v-o amintiți, desigur), care aducea un suflu proaspăt în relativul prăfuit cotlon al peisajului autohton. Marea majoritate a articolelor erau traduse din sora mai mare nemțească și nu erau neapărat nici superb scrise, nici fericit transpuse în română, dar ceea ce mă făcea să palpit la noua revista era cantitatea nesimțită de informații despre jocurile în curs de apariție. ...

Dacă la vederea imaginii de mai sus v-a trecut un fior rece pe șira spinării, nici nu mai are rost să explic de ce am făcut această alegere. S-o luăm cu începutul. Acum câteva mii de ani, pe când eram încă copil, perioadă sărbătorilor de iarnă era pentru mine singura ocazie în care aveam niște bani ai mei din bunăvoința neamurilor și a vecinilor. După câteva zile de colindat și mers cu sorcova reușeam să adun destui bani încât să trezesc invidia părinților. În câteva seri reușeam să adun cam un sfert de salariu de al lor. ...