Black & White reprezintă suprema păcăleală a hype-ului, pompare de resurse financiare și PR-istice în promovarea unui produs care ajunge probabil să întreacă timpul și energia petrecute în construirea și rafinarea produsului ca atare. Sau cel puțin asta este impresia care lovește consumatorul, ceea ce este la fel de (dacă nu mai) rău.
Povestea B&W a început pentru mine odată cu prima coperta a PC Games (v-o amintiți, desigur), care aducea un suflu proaspăt în relativul prăfuit cotlon al peisajului autohton. Marea majoritate a articolelor erau traduse din sora mai mare nemțească și nu erau neapărat nici superb scrise, nici fericit transpuse în română, dar ceea ce mă făcea să palpit la noua revista era cantitatea nesimțită de informații despre jocurile în curs de apariție. ...