Adventure

Pasiunea mea pentru science fiction a început acum mulți ani și nu cu vreo serie clasică americană, cum ar fi Star Wars sau Star Trek. Deși am ajuns să le apreciez ceva mai târziu, interesul meu pentru sci fi are sorginte rusească. Aveam vreo 13 – 14 ani când am văzut Călăuza lui Tarkovski pentru prima oară, iar interesul meu pentru acest film a plecat de la jocurile Stalker. Când am dat de The Great Perhaps - adventure al rușilor de la Caligari Games - am știut că mă așteaptă ceva deosebit.

Tales of the Neon Sea a fost un joc despre care nu am știut mai nimic. Nu am urmărit dezvoltarea sa, nu am avut nici cea mai mică idee despre existența sa înainte sa văd trailerul de lansare. Trailer care a venit cu o idee interesantă. Un oraș de inspirație asiatică învăluit în neon? Referințe la filme SF vechi? Pisici? Count me in! Dezvoltat de către Palm Pioneer, un studio din China, momentan sunt disponibile doar primele trei capitole din joc, dar aceste trei capitole aduc peste zece ore de joacă. ...

După recepția mediocră din 2013 a jocului Remember Me, cei de la Dontnod Entertainment nu s-au lăsat păgubași și iată că doi ani mai târziu ne-au livrat Life is Strange, cea mai cunoscută și populară creație a acestora făcându-i chiar să continue seria. Primul episod din Life is Strange 2 și-a făcut apariția pe piață la sfârșitul lui 2018, iar eu, interesată de primul joc de mai mult timp și încurajată de apariția celui de-al doilea, am zis să îi dau o șansă. Producătorii ne-au mai adus pe ecrane și Vampyr, iar momentan lucrează la un nou joc episodic de tip choose your own adventure numit Twin Mirror. ...

Nu am fost niciodată un as al puzzle-urilor sau al genului adventure. Nu jucam jocuri din sfera asta când eram mic și nici nu eram vreun mare împătimit al rezolvatului de mistere. De fapt, când am început să joc adventure mă simțeam nevoit să mă folosesc de walkthroughs frecvent, dintr-o stranie teamă de a mă confrunta cu problemele. De-a lungul timpului am căpătat, în schimb, o adevărată pasiune pentru explorare și mistere și am devenit tot mai însetat de aventuri. Return of the Obra Dinn vine ca un punct culminant al genului, construit pe logică pură, menit să îmi satisfacă această plăcere. ...

Ce s-ar întâmpla dacă un joc și-ar plasa fundamentul poveștii pe traumele psihologice ale unui copil? Pe mecanismele de coping și construirea unei lumi fantastice unde respectivul copil poate schimba mersul lucrurilor? Jocul începe cu un slideshow de picturi în care este expusă premisa: sora mai mică a personajului principal se îmbolnăvește de ceva grav, nu ni se spune ce, și asistăm neputincioși la perindări cu ambulanța, prin spitale și clinici, în timp ce ea este dată pe mâinile doctorilor. Sau doar în aparență suntem neputincioși? Puși în pielea unui copil vom lupta cu boala într-un mod original, creând o lume alegorică centrată pe două personaje. ...

Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce-amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu, într-un final, dezamăgit. După finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav și unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel, am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat. Jocul te pune în pielea Annei, o fată de doar câțiva ani, nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. ...

Văzându-l pe Northernlion luându-l la puricat recent, am decis să încerc şi eu Contradiction: Spot The Liar!, iar dacă tot l-am terminat m-am gândit că nu i-ar strica un mic review aici. Jocul lansat de Baggy Cat în 2015 este un FMV detective adventure game finanțat parțial de o campanie pe Kickstarter de dimensiuni nu foarte impresionante, numai 4500 de euro. Căutând mai multe detalii despre companie nu am găsit mare lucru, Contradiction fiind singura lor producție notabilă. „Detective adventure” este un gen cu care eu personal nu am avut foarte mare contact în trecut, dar după cum bine se știe niciodată nu-i prea târziu să încerci lucruri noi. ...

Aș fi vrut să scriu mai repede despre acest titlu dar adevărul este că mi-a luat vreo şase luni să îl termin. Cât privește timpul de joc efectiv, am petrecut vreo 23 de ore la cârma celor doi protagoniști, Zoe și Kian. La fel ca și cu precedentul, am rămas cu un gust la fel de amar și cu sentimente contradictorii. Dar să revenim puțin la precedentul, Dreamfall: The Longest Journey. Pe acela l-am început de două ori, dar nu l-am terminat nici o dată. Mi-a scos peri albi. Surogatul de combat, grafica strict funcțională (nu ne referim la direcția artistică) precum și scriitura de tip M. ...

Încă de mic copil mi-au plăcut poveștile. În contrast mare cu această stare a existenței mele este faptul că nu am fost niciodată vreun vierme de bibliotecă, întrucât am preferat mereu calitatea în detrimentul cantității. Acest lucru s-a reflectat în egală măsură și asupra jocurilor ce mi-au trecut prin mână în decursul anilor, actualmente ajungând în acel punct în care am renunțat (aproape) complet la a da atenție vreunui titlu ce nu are drept coloană vertebrală o poveste consistentă. Dacă mai punem la socoteală și timpul liber dedicat gamingului ce este și el în continuă scădere, oferta de pe piață se restrânge și ea foarte mult. ...